Citat:
În prealabil postat de Tartaruga
Domnule Ovidiu,
Daca dvs. ati reusit sa faceti diferenta, atunci explicati-mi si mie de ce o femeie casatorita ar avea nevoie de lichidul din prostata barbatului pentru a ramane intreaga la minte iar o femeie care nu umbla cu barbati nu are nevoie de asa ceva? Poate aici sa fie misterul: ce le faceti femeilor de risca apoi sa aiba probleme mintale daca se casatoresc cu un barbat?
Si ma mira ca nu va deranjeaza ideea ca o femeie poate avea probleme mintale din cauza vietii cu barbatul. Incurajator nevoie mare pentru cele singure... Oricum nu-i adevarat, dar poate poate sesizati si dvs. absurdul...
|
Înainte de citi cartea, cred că ai uitat să citești titlul cărții. Părintele vorbea de viața de familie. Adică dacă se incită femeia și se evită rostul, falsificând convițuirea, atunci se ajunge la diferite boli. Tot el amintește de foliculină, hormon feminin toxic și cancerigen.
Apropo există o difență foarte mare între femeia căsătorită și o călugăriță. Femeia căsătorită este făcută să dea viață vieții și să-și împlinească planul endocrin prin faptul că lichidul seminal produs de bărbat nu trebuie aruncat, acesta având testosteron un hormon care ajută la fel în planul endocrin și implicit în cel nervos. Femeia care nu are parteneriat, femeia călugăriță, nu-și creează o orientare, o preocupare pentru așa ceva și atunci nu apare foliculina. Foliculina este hormon sexual feminin care are rolul de a incita femeia pentru procreere. Nu întâmplător secreția de foliculină atinge două cote maxime: în momentul ovulației (ziua 12-14 a ciclului menstrual). Dar asta la femeia obișnuită, pe când femeia călugăriță trăiește privind ambele sexe ca pe niște creații a lui Dumnezeu exterioare cu care nu are problematici în acest sens. Atunci dispare și foliculina și necesitatea testosteronului și atunci femeia poate să trăiască fără probleme până la adânci bătrâneți. Dar echilibrul endocrin, în cazul călugăriței, se mută într-un alt sector, în sectorul credinței, e cu totul altceva.