Foarte frumos cuvant Ovidiu! Si nu numai frumos ci si intelept! A iubi vrasmasul/aproapele este.. greu lucru. Poate chiar imposibil in viziunea unora. Dar, iata ca sfintii parinti ne-au aratat prin propriile exemple cum si cat trebui sa iubim. Undeva pe un alt forum am pus o intrebare pe care o voi scrie si aici. E un punct de vedere personal care ma framanta oarecum. Daca cineva ti-a gresit si tu ii spui te-am iertat dar NU ii dai ocazia sa isi repare greseala (prin reapropiere de tine sau orice alt mod), oare nu cumva ii rapesti sansa de a se reechilibra? In fata lui, in fata Lui Hristos? De multe ori cand suferi un esec/necaz ramaii oarecum marcat ba chiar cu o usoara incertitudine ca vei mai fi vreodta capabil sa refaci ce ai stricat. Ma gandesc ca, oferindu-i o noua sansa PALPABILA nu doar din vorbe ii dai sansa sa se ridice. Ii acorzi (poate fara sa constinetizezi) o sansa in plus sa devina mai bun pe viitor. De ce imi pun aceasta problema? Asa a functionat (pana acum) relatia mea cu copii. I-am batut doar de doua ori in viata, si credeti-ma Nici Nu a fost necesar! Ma gandesc adesea de ce la un copil poate funsctiona si la noi nu? De ce ne este greu sa iertam si sa uitam!!!? Sunt intrebari la care inca nu am gasit raspuns. Am citit carti, am citit viata sf. Siluan dar sunt atat de departe de fapta..de simtire.. Nu stiu daca o sa ma puteti ajuta, nu stiu daca e doar un mod pers. de a pune problema. Nu stiu nimic sigur (sunt varza cu inteligenta:D) dar stiu ca aceasta problema ma framanta...cat si cum trebuie sa iertam/uitam!!