Fiindca si mai demult mi-am pus niste intrebari, dar si fiindca totusi consider necesar a se cunoaste niste aspecte, o sa postez aici la acest topic urmatoarele:
Cat de bine il intelegem pe omul de la capatul celalalt, pe omul care scrie mesaje pe un forum, pe un mail, pe un mp, etc. Celalalt cine este, ce este pentru fiecare dintre noi ? Este ceea ce dorim noi sa fie, este ceea ce simtim noi la un moment X in functie de temperamentul si personalitatea noastra, in functie de starea noastra zilnica ? Ce anume luam noi in calcul atunci cand citim un mesaj, ce intra in perceptia noastra, ce simtim, cum simtim ? As putea pune o serie intreaga de intrebari, dar ma opresc aici ca sa putem da si niste raspunsuri si apoi sa nu fie prea lung acest mesaj.
Citesc mesajul intr-un ritm echilibrat, nici prea repede dar nici prea incet. Incep sa simt. Ce simt acum, acum in momentul cand citesc fraza ? Asta e cel mai important, fiindca mai apoi restul se leaga si se coloreaza in functie de prima impresie a unei fraze mai de inceput sau mai patrunzatoare, prima care ma poate intrista, bucura sau poate a ma face sa raman pana la sfarsitul mesajului intr-o pace launtrica.
Cand citesc o carte duhovniceasca ma umplu de miere duhovniceasca si sufletul meu se bucura. Cand citesc din Biblie parca nu mai sunt pe pamant. Cum ma simt cand citesc un mesaj al fratelui meu ?
De multe ori nu suntem intelesi de catre ceilalti. De ce ? Unde e greseala ? La cel care scrie sau la cel care recepteaza, ori la amandoi ? Opinia mea este urmatoarea: ceea ce scrie un om, frate sau sora, trebuie citit nu neaparat ad-literam ci trebuie inteles si printre randuri. Unii se exprima mai greoi altii mai elevat. Noi nu la litera trebuie a privi in raport de 100%, ci la sufletul omului. Cum sa privesti la sufletul omului din ceea ce scrie ? Simplu. Trebuie sa-l vezi ca pe un copil - curat - daca vezi ca se strecoara ceva in neregula - cum ai gandi de greseste un copil ? Ii arzi una ? o sa inteleaga ? Nu. Ii explici cu dragoste. Pai da, dar aici cum sa simti dragostea celuilalt ? Pai aici e aici. Dragostea celuilalt e de fapt in ceea ce percepi tu, ce simti tu fata de celalalt. Simti ca aici nu s-ar potrivi ceva asa cum vezi tu, nu sari repede - ba aici nu-i chiar asa....accepta-i neputinta, fi bland, citeste ceea ce a scris cu intelegere fata de neputinta celuilalt. Trebuie sa-l intelegem pe celalalt in duh, sa-i simtim inima, sa incercam sa fim pe aceeasi unda noi toti, cu totii. Aceasta se face daca si numai daca privim la celalalt ca la un copil. Spune: "Imparatia Lui Dumnezeu este inlauntrul vostru" Cum poate fi altfel decat urmandu-i Domnului ? Cum ar citi El un mesaj, cum ar da El un raspuns, stam noi sa gandim la asta ? Nu, noi repede voia noastra. Pai voia noastra este cea buna ? Suntem atat de curati incat sa putem da raspunsuri bune ? Iata de ce tacerea este de aur. Iata de ce apar fel de fel de interpretari. Numai bunatatea, iubirea din noi, numai talantul care trebuie inmultit, numai acceptarea celuilalt asa cum e el in mesaj la acel moment, ca suntem sau nu de acord, dar cu intelegere, si dand un raspuns cu empatie si iubire frateasca, cu comunicare din inima si cat mai simpla, o sa duca la o comunicare, mai buna, intre oameni.
Mesajul acesta se doreste a fi inteles si intr-o forma de iubire a celuilalt de la capatul opus, de la celalat monitor.:)
Astept si gandurile fratiei voastre.
Doamne ajuta !
|