Trei sfaturi.
Pentru tinerii care încă nu sunt căsătoriți, dar iau în considerare posibilitatea căsătoriei: Discutați pe îndelete lucrurile care par că nu ar avea importanță acum dar este de așteptat să aibă mai târziu. De exemplu, în cazul soției mele și al meu, bine am făcut că am stabilit de la început unele lucruri, dar rău am făcut că au existat unele pe care nu le stabilisem, ori pe care fiecare dintre noi, deși în alt chip, le considera de la sine înțelese. Exemple: cum veți face cu banii ? Fiecare își va păstra banii lui, alcătuindu-se un fond comun pentru mâncare, întreținere și alte cheltuieli comune, ori se vor pune toți, la mijloc ? În euforia iubirii, asta nu pare important, și totuși multe certuri pleacă de la bani. Sau, dacă sunt amândoi credincioși: ce înțelege fiecare, exact, din învățătura Bisericii despre o problemă sau alta ? Spre exemplu, ministerul bărbatului de cap al familiei se poate să fie înțeles diferit, și de aici pot apărea deosebiri de vederi. Sau, dacă unul este credincios și celălalt nu este: ce înseamnă, exact, că soțul necredincios nu îl va împiedica pe cel credincios în exercițiul credinței lui ? Aici, contează amănuntele. Vor ține amândoi post, sau unul da și altul nu, și dacă e așa fiecare își va găti pentru el, sau cum ? Și așa mai departe.
Pentru tinerii care nu sunt căsătoriți, dar au luat deja hotărârea și acum pregătesc nunta: un lucru esențial este să nu luați cele neesențiale în serios: veți fi printre cei care nu vă veți simți bine la propria nuntă. Spre exemplu, eu am fost așa de stressat, încât am fost bolnav. Motivul ? Se petreceau lucruri grave, bunăoară, îmi amintesc bine, nu erau gata cocardele, adică floricelele acelea de doi lei care se înfig în piept invitaților. Oare dacă nu vor fi gata până la ora... vom mai putea face nunta ?
Pentru cei deja căsătoriți: rugați-vă împreună. Degeaba mâncați împreună. Degeaba gătiți împreună. Degeaba chiar dormiți împreună. Dacă nu vă veți ruga împreună, pierdeți enorm din ceea ce ar trebui să fie uniunea spirituală. Și tu, repede certărețule, nu uita Rugăciunea Inimii și obișnuiți-vă să spuneți des, ținându-vă de mâini: "Isuse cu inima blândă și smerită, fă inima noastră asemenea inimii Tale". Că Domnul Însuși a spus: "Iată, Eu sunt blând și smerit cu inima!".
|