Cata vreme un popor isi cinsteste pe unul dintre preotii lui Hristos, cu amploarea pe care o are astazi cinstirea Parintelui Arsenie Boca...
Cata vreme oamenii care l-au cunoscut pe Parintele aduc mii de marturii ale vredniciei Parintelui...
Cate vreme sunt implinite, conform a ceea ce stim deja, o parte importanta a criteriilor dupa care Biserica demareaza procesul canonizarii unui crestin...
Cata vreme cei care au citit cuvintele scrise catre crestinii romani ale acestui Preot al lui Hristos le-au gasit ziditoare duhovniceste...
.... la care se mai pot adauga nenumarate motive...

Cat de bine este sa ne focalizam atentia pe o inregistrare a unei discutii, fi ea si autentica, ce poarta un caracter evident de defaimare si barfa?
Cum oare poate rasturna o astfel de discutie toate faptele Parintelui, toata grija Pastorului pentru oile sale intr-una din cele mai cumplite perioade ale istoriei romanilor?
Ce relevanta teologica poate avea faptul ca Parintele a brodit vreo sumara explicatie, din ratiuni numai de el cunoscute, permitindu-si luxul de a da cateva explicatii din domeniul medical, fie ele si eronate conform cunostintelor medicale de astazi...

Eu personal nu am o mare evlavie pentru Arsenie Boca. Nu stiu de ce... poate ar trebui sa ma ingrijoreze aceasta...
Am totusi o explicatie pentru atmosfera creata in jurul memoriei Parintelui: modul cum a fost "popularizat". Acest stil idolatricesc in care ne este prezentat Parintele cred ca mai degraba i-a adus prejudicii, decat buna asezare in constiinta unora dintre noi. Cred ca memoria si imaginea Parintelui a fost mult falsificata, deformata, edulcorata si mistificata.
Constiinta noastra colectiva se vede (a cata oara?) ca-i bolnava, daca Parintele e prezentat mai degraba ca un vrajitor, ca un detinator de puteri oculte etc. etc.
La fel se face chiar in zilele noastre cu Parintele Rafail Noica. Ziarul Formula AS, care melodramatizeaza si spurca tot ce-i sfant, i-a facut deja deservicii serioase Parintelui Rafail sau, mai exact, ne-a facut noua alterindu-ne perceptia.
Apropos, cand Rafail nu va mai fi printre cei vii, oare nu se va barfi si despre el ca traieste o relatie dubioasa cu o maicutza?... Dar sa nu anticipam. Vom auzi altele inca si mai dihai...

Biserica ne invata de 2000 de ani cum sa ne raportam la oamenii lui Dumnezeu. Noi, insa, tot cu chestii babesti si lumesti ne petrecem vremea...
Pe de alta parte consider ca e bine ca au loc discutii aici, desi mie imi e dificil sa vad ce curs a luat dezbaterea. E bine pentru ca acest topic nu vorbeste doar despre imaginea Parintelui, cat mai ales despre modul in care suntem noi, acestia care ne dam cu tastatura pe aici... Pe acest topic ne putem cunoaste mai bine pe noi insine, daca pe Parintele inca nu il cunoastem bine. Asadar existenta topicului se justifica, desigur...

In definitiv si despre Insusi Dumnezeu se spun o droaie, care de care porcarii mai mari, nu-i asa?... Fapt care pe Dumnezeu nu-L atinge (desi cred ca Il mahneste nespus, ca pe orice Parinte care vede ratacirea copilului...) dar care pe noi ne imparte in oi si capre, pe vecie...