[sophia]

Este f.greu in a da sfaturi altora.Fiecare trece in viata prin anumite situatii care il marcheaza mai mult sau mai putin si nu se potrivesc neaparat altora.

Mai sus se spunea sa se dicute inainte de casatorie anumite lucruri si se punea accent pe administrarea banilor. Poate ca unii acolo unele probleme ce duc la conflicte mari.

Eu spun asa:
1. Sa se discute totul inainte de casatorie. Si daca material s-or mai rezolva niste lucruri pe parcurs, altele in schimb nu prea se mai rezolva.
Ma refer la aspecte ne-financiare: probleme de sanatate, familie /parinti, frati, etc., copii, credinta, mod de viata, chiar sexuale.
- te casatoresti in general nu numai cu sotul/sotia, ci si cu familia si prietenii lui, cu lumea lui. Iar daca este din alta tara, este si mai greu.
- exista probleme de sanatate pe care unul sau celalalt le poarta o viata intreaga si e bine sa fie stiut, inteles si acceptat (anumite tare, boli genetice, sau cronice etc.)
- problema cu avea sau nu copii, cati si mai ales a putea avea copii.
Eu chiar spun sa-si faca fiecare un control inainte. De multe ori apar suprize si din pacate nu este crestin sa "probezi" inainte de casatorie.
Si este o suferinta(a nu putea avea copii) pe care o duci (de obicei femeia o duce) pana la moarte.
De aceea trebuie discutat: vrei copii, si daca nu se poate ce solutii accepti sau nu (adoptie, trtamente medicale), sau nu accepti deloc (sa nu ai copii, sau sa nu fie ai tai sau etc.) si atunci "la revedere"
Problema asta cu copiii, este f.spinoasa, poate duce la concflicte mari, chiar divort si din pacate solicita multa suferinta si compromisuri
La fel daca unul sau ambii parteneri sunt f. fertili si apare problema inversa: cati copii ne putem permite si cum ne ferim.

- problema sexuala - in orice casnicie este parte importanta, nelipsita si nepotrivirile pot duce pana la divort si situatii cumplite. Chiar si in situatia in care ambii pornesc de la zero, tot pot aparea probleme, poate chiat tocmai din acest motiv - lipsa de cunostinte, de experienta, nu stii cum sa reactionezi etc.
Nu intru in amanunt.

- problema profesionala - acceptare si intelegere a unor profesii, orare de lucru, etc. Unul e militar, altul politician, altul gastronom, sau are multe delegatii, preot sau politist. Cat sta pe acasa (cat il vezi), ce riscuri sunt etc., ce rol are partenerul, cum il sustine/reprezinta.

2. Ar fi buna si utila o consiliere medicala (pentru partea de sexuala si copii)
si una psihologica, si chiar una la preot (asa cum se face la catolici), ca sa stie tinerii ce ii asteapta, cum sa faca.
De fapt mare parte din aceste consilieri este bine sa fie facute de parinti, ca sa nu intre tinerii atat de nestiutori si nepregatiti in casnicie. Ca ei or stii multe in epoca actuala, dar nu si ce ii asteapta dupa casatorie: ce greutati, cum sa se poarte cu sot/sotie, copii, socri, etc., cum sa se organizeze, cum sa actioneze in anumite situatii etc.

Casnicia nu este numai cununia la sfat si la biserica, ea este viata de dupa. O viata de om.

Ceea ce ma deranjeaza pe acest forum, deci printre credinciosi, este ca se dau sfaturi cumva superficiale, in sensul de pana la usa bisericii, pana la cununia in biserica, eventual organizarea ei.
Atat este casnicia. Pe urma il/o lasam pe sot/sotie de izbeliste si ne ducem la Dumnezeu, la biserica. Din "eu" devine "noi" si mai apoi "eu si Dumnezeu/biserica": eu postesc (inclusiv trupeste), eu fac asa, eu fac copii, eu ma duc la biserica, eu stau singur(a) intr-o parte a bisericii, eu umblu asa, etc.
Ce e cu celalalt, nu mai conteaza.
Cam asa simt eu pe acest forum. Tendinta de a desparti cuplurile.

In concluzie: casnicia este un lucru cu mii de fatete si f.dinamic, mereu noutati, schimbare. Si parca in ultima vreme mereu mai dramatic si mai greu/trist (multe incercari). Si mai ales daca intram nepregatiti, naivi, fara o idee in minte, este tare greu,, este un soc.
Daca ai o vreme pe cineva (parinti, frati, bunici etc.) care sa te ajute si sa te protejeze/sfatuiasca e bine. Daca esti singur, este o cruce grea.