[cristiboss56]

Pe 15 august, Biserica noastră dreptslăvitoare serbează unul dintre cele mai mari sărbători ale creştinătăţii, Adormirea Maicii Domnului. În Mitropolia Olteniei, una dintre cele mai însemnate mănăstiri care poartă hramul Adormirii Maicii Domnului este aşezământul de la Tismana, ctitorit de către Cuviosul Nicodim.

Obştea mănăstirii a făcut pregătirile necesare pentru a întâmpina miile de credincioşi care se vor perinda în zilele de 14 şi 15 august într-un pelerinaj al credinţei şi al închinării în duh şi adevăr. Sărbătoarea duhovnicească va începe de marţi, 14 august, prin săvârşirea Slujbei Privegherii de către Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, după cum ne informează episcopiaseverinului.ro. Miercuri, în ziua marelui praznic, credincioşii sunt invitaţi la un popas liturgic, ceremonia religioasă fiind oficiată la altarul de vară al mănăstirii de către ierarhul mehedinţean.

Cântarea religioasă ce însoţeşte cultul divin va fi asigurată de către Grupul Psaltic „Sfântul Nicodim de la Tismana” de la Catedrala Episcopală din Drobeta Turnu Severin.

Mănăstirea Tismana, bogat tezaur de istorie artă şi sfinţenie, a apărut pe teritoriul ţării noastre cam în acelaşi timp cu întemeierea Principatelor Române. Ea este ctitorie a primilor domnitori români Basarabi, după îndemnul şi străduinţa Cuviosului Nicodim. Dându-şi seama de pericolul prozelitismului catolic şi a mahomedalismului, ei au hotărât întărirea graniţelor prin înfiinţarea de mănăstiri, ca centre cultural-ortodoxe, unde flacăra răzvrătirii împotriva asupritorilor să fie menţinută permanent.

Cuviosul Nicodim, cu călugării săi şi ajutorul material al domnitorului Radu Negru Vodă (1377-1383) a ridicat biserica mare a Mănăstirii Tismana, care va fi sfinţită la 15 august 1377,cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”

Mănăstirea Tismana este cel mai vechi aşezământ monahal din Ţara Românească, având un rol primordial în menţinerea credinţei ortodoxe de-a lungul a peste 600 de ani. Ea reprezintă un monument de reculegere şi închinăciune, de cinstire a credinţei noastre strămoşeşti, un edificiu de prea frumoasă artă străveche, dar şi de apărare a Olteniei, de înalt patriotism.