Citat:
În prealabil postat de robert27
As vrea sa va zic si un alt punct de vedere legat de homosexualitate, si m-as bucura daca as afla si parerea voastra, oricare ar fi ea.
Homosexualitatea nu este o preferinta, si nici o decizie, nu alegi sa fi gay, pur si simplu esti. Asa cum un baiat heterosexual este atras de o fata, exact la fel, un baiat homosexual este atras de un baiat. Asa cum o persoana hetero nu are atractie fata de o pers de acelasi sex, este exact la fel si cu o persoana gay, care nu are atractie fata de o pers de sex opus. Nu vreau sa promovez homosexualitatea, (atractia catre pers de acelasi sex) pentru ca ea nu este un comportament.
Daca invatam copii in scoli despre homosexualitate, si ei intelg exact ce inseamna, evitam multe cazuri in care copilul ajunge chiar la tentativa de sinucidere atunci cand isi da seama ca este homosexual, si despre asta nu stie decat ca este un mare pacat, ca este o rusine, o anomalie, ca trebuie sa dispara. Ironia este ca acel copil este impins tocmai de catre parintii lui care il iubesc, dar care nu stiu ce este in inima lui. Cum este si cazul meu, dealtfel.
Nu poti controla atractia sexuala, dar poti controla fapta. Ce poti sa alegi este sa nu ai relatii sexuale, dar nu poti alege ce tip de atractie sa ai. De exemplu, nu poti sa alegi sa fii atras de o persoana obeza si nu de o persoana bine facuta, sau sa nu fi atras de o persoana tinara, imbracata provocator, care arata foarte bine. Dar poti sa alegi, si sa nu-ti inchipui cum o sa fie cu acea persoana in pat, poti sa alegi sa nu vorbesti cu acea persoana, sa o ocolesti.
Cea mai mare dezamagire este ca nu pot avea o relatie sincera cu o fata, asa ca pentru mine casatoria este doar un vis. Viata mea inseamna singuratate si minciuna pentru ca nu pot spune adevarul celor din jurul meu. Sunt obligat sa mint, pentru ca nu vreau sa aduc suferinta parintilor si fratilor mei.
Singurul lucru care imi mai ramane este sa aflu adevarul despre Dumnezeu, sa gasesc o cale de evolutie spirituala si aici cer si ajutorul vostru.
|
Pentru un crestin adevarat,raspunsul la intrebarile tale este unul singur:"aceasta-i crucea mea si trebuie sa mi-o duc pana la capat"!Recunosc,nu-i o treaba tocmai usoara,ba din contra!Dar te intreb:esti tu crestin adevarat,crezi cu adevarat in Dumnezeu?
De la raspunsul acestei intrebari pleaca si rezolvarea problemei tale.Aici tu alegi daca iti duci crucea sau daca o lepezi!Nu exista cale de mijloc.Par dur,dar nu sunt.
Cu ce te crezi tu mai nedreptatit decat unul care se naste orb?Marturisesc ca nu am vazut si auzit unul macar, care sa-L traga la raspundere pe Dumnezeu pentru necazul lui.Priveste la ei,la surdo-muti,la cei ce se nasc fara membre si la cate altele de acest fel,si invata de la ei!
Marturisesc ca am 63 de ani,m-am nascut si eu cu unele "defecte",nu usoare dar nu de genul celei ale tale,si,cu rabdare si cu ajutorul Domnului,le-am depasit,iar astazi pot sa afirm ca am trait ca un om normal,iar bucuria aceasta este infinit mai mare decat tristetea.Ba chiar cred ca defectele m-au ajutat sa pot trai cat mai aproape de dorintele Domnului nostru Iisus Hristos! Sti tu vorba aceea veche:tot raul spre bine!
Dar mai sper ca altcineva,mai intelept decat mine,sa-ti aduca si alte sfaturi,care mie imi scapa acum.
Dumnezeu sa te lumineze!