Daca Dumnezeu ma iarta in masura in care iert, atunci ca sa ma ierte nu e neaparat sa ma schimb ? Ajunge sa iert la randul meu ?
Da, daca ierti, Dumnezeu te iarta. In Patericul Egiptean se povesteste o intamplare. A murit un frate care era cunoscut ca fiind foarte nepasator. Se mai imbata, glumea, nu-si facea pravila. Si iata ca s-a apropiat ziua sa moara. Fratele era bucuros, linistit, fericit. S-au apropiat Batranii, care stiau ce inseamna o astfel de moarte, pentru ca omul pacatos inaintea mortii este panicat, este speriat...si l-au intrebat: "Frate, ce esti asa bucuros, ce esti asa vesel ? Mergi la Dumnezeu la judecata si noi te stim ca nu prea te-ai ingrijit de randuiala calugareasca...ce pricini ai sa te bucuri ?" Fratele a zis: "E, Parintilor, eu toata viata mea una am pazit, pentru ca s-a zis: nu judecati si nu veti fi judecati;si acum astept sa ma duc la Dumnezeul mau ca sa faca ceea ce a zis, pentru ca eu nu am judecat pe nimeni in viata mea" Si Parintii au zis: "Bine a facut fratele nostru si drept este cuvantul lui." Asa ca sa facem si noi asa. Pai daca a zis Mantuitorul, ce-o mai sucim ? Daca nu judecam, avem nadejde de mantuire mai mult decat pentru oricare alta nevointa, pentru ca El nu a zis: "Precum postiti, asa vi se va ierta, ci precum iertati, asa vi se va ierta". Este virtutea care ne da cea mai mare nadejde dintre toate, pentru ca Hristos a revenit obsedant cu fagaduinta ca o va rasplati cu iertare. Asa ca sa indraznim, daca am iertat, sa indraznim sa cerem de la Dumnezeu iertare. Dar inima singura simte asta. Incepe sa simta mila lui Dumnezeu, incepe sa simta dragostea lui Dumnezeu. In masura in care iarta, omul incepe sa-l vada pe Dumnezeu milostiv, bun.*
* Nimeni nu poate ierta fara ca mai intai sa-si schimbe omul launtric, fara sa-si inabuse egoismul si rautatea din sine. Omul firesc nu iarta, el din instinct se apara si se indreptateste, si chiar ataca pentru a se pastra pe sine, ca un animal. Iertarea este cu putinta doar in Duhul Sfant, Care se agoniseste print-o lucrare neincetata - chiar daca nevazuta in afara - este o insusire a noii fapturi in Hristos.
|