[Tartaruga]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Argumentul lui Pavel,poate greu de acceptat pentru noi,este ca fiecare a fost pus intr-o anumita pozitie de Dumnezeu(I Corinteni 7,20).Intr-o vreme in care comertul cu sclavi era deosebit de infloritor(o mare parte a bugetului Imperiului Roman se forma in acest mod)invatatura lui Hristos despre eliberarea de pacat precum o eliberare de un jug al robiei putea fi cu usurinta inteleasa ca un indemn spre o eliberare generala,inclusiv dintr-o pozitie sociala inferioara.Credinta neclintita in judecata inteleapta a lui Dumnezeu,chiar mai presus de ce putem noi intelege,care l-a pus pe fiecare intr-o anumita pozitie sociala este doar baza de lansare pentru o idee grandioasa,transformatoare.Ideea este sa nu te opresti la aparenta situatiei.O sa incerc sa explic cat mai clar.

Apostolul Pavel(fara a eluda posibilitatea si a unei eliberari sociale,cum am aratat mai sus) spune ca fiecare trebuie sa ramana in starea in care a fost chemat,dupa intelepciunea lui Dumnezeu.Comparati in acest sens cele scrise in I Corinteni 7,17-24 cu cele spuse de Apostolul Petru in I Petru 2,18 si veti observa ca cei doi apostoli sunt departe de tipul de revolutionar gen Che Guvera.Ideea principala,si cred ca aici intervine maretia mesajului,este nu conditia in care esti ci conditia la care esti chemat,care este superioara lumii in care esti.In acest mod cele slabe si dispretuite urmau sa faca de rusine pe cele tari,slava si mandria lumii urmand a fi inghenuncheata de cei pusi in cele mai joase conditii: ,,Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari;"(I Corinteni 7,21).Este o parte,asa cred,a maretului plan al lui Dumnezeu de a ingenunchea raul din lume prin cele mai dispretuite fiinte,spre a arata ca in fata Sa,chiar si cand randuieste fiinte slabe spre implinirea voii Sale,nimic nu poate sta impotriva,nici chiar maretia si imparatiile lumii in fata unor sclavi.Acestia erau chemati la ceva ce lumea nu va putea niciodata si tocmai de aceea nu conditia lor sociala era miza,ci tocmai victoria credintei asupra oricarei vitrege conditii.

Apostolul Pavel spune extrem de clar ca scopul principal al unui crestin nu era eliberarea sociala,acest gen de libertate este trecatoare si nu neaparat mantuitoare, ci libertatea de a sluji lui Dumnezeu,adevarata libertate mantuitoare: ,,Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine.Că dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem."(Romani 14,7-8).Spre acesta chemare sfanta este chemat omul,spre acesta dezrobire:,,Pentru că n-aţi primit iarăşi un duh al robiei, spre temere, ci aţi primit Duhul înfierii, prin care strigăm: Avva! Părinte!Duhul însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu."(Romani 8,15-16).Mesajul este sa nu rezumi Evanghelia la o revolutie sociala ce poate foarte usor sa se indeparteze de Dumnezeu pentru ca apoi situatia sa revina la conditia initiala precum un elastic.Chemare este la o dezrobire interioara,radicala,transformatoare si eliberatoare mai ales dupa ce trupul se va intoarce in pamantul din care a fost luat.Acesta transformare,acesta libertate va merge-n vesnicie,va avea ecou in eternitate,ceea care te face sa-l chemi pe Dumnezeu ca pe un Tata.Hristos a dat lumii acest maret drept,in Vechiul Testament nu intraznea nimeni o asemenea apropiere fata de Dumnezeu.Tatal nostru care esti in ceruri...avem o asemenea libertate incredibila,in spirit,pe care lumea nu o poate subjuga,aici nu mai suntem nici sclavi,nici robi,ci fii.

Ideea unei dezrobiri spirituale,superioara oricarei dezrobiri strict sociale,este mesajul grandios in acesta situatie.Chiar daca pari slabi nu esti singur.Chiar daca esti sclav de fapt tu esti liber si ceilalti sunt sclavii lumii si duhului ei.Chiar daca aici ai stapani in lume tu esti fiu in fata lui Dumnezeu.Acesta transcedere peste orice bariera umana sociala era de neinchipuit si intr-o anumita masura a ramas la fel si astazi.Poate nimeni nu crede in tine,esti dispretuit si calcat in picioare,unii te cheama sa rastorni lumea si sa pui in locul ei o alta lume,uitand ca lumea este rea in adancul ei si isi va pune doar o alta haina.In Hristos esti liber,o libertate pe care lumea nu o va intelege pentru ca nu o poate trai.Esti chemat la un drum al Crucii,o nebunie pentru lume,ca sa te eliberezi de sine si de orice ar impedica sa fi transformat,intrucat Dumnezeu ne-a nascut prin invierea lui Hristos ,, ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi."(Efeseni 8,29).Orice lant va pune lumea pe tine el cade in fata lui Dumnezeu.

Daca oamenii cred ca Dumnezeu te-a pus intr-o pozitie injositoare,nedreapta,ei bine tocmai acesta situatie va arata spre puterea Sa capabila sa rastoarne orice gandire umana limitata.Un tanar si un grup de ucenici,tineri si ei la inceput,fara nici o putere lumeasca au inceput propovaduirea Evangheliei.In timpurile prigoanei sclavi si oameni fara nici o aparare au murit in chinuri groaznice cucerind prin jertfa un imperiul al fortei omanesti.Sangele lor a fost samanta de la temelia Bisericii,slabiciunea lor a fost de fapt forta lor pentru ca in slabiciunea lor urma sa-si arata Dumnezeu puterea si slava: ,,O, adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu! Cât sunt de necercetate judecăţile Lui şi cât sunt de nepătrunse căile Lui!"(Romani 11,33).

Sa nu intelegeti ca lupta pentru libertate sociala este gresita.Insa adevarata lupta este cea contra eliberarea sufletului de jugul pacatului,pentru libertate in Hristos.Apostolul Petru spune ca lumea acesta,pe care o iubim atat de mult,va trece,cu toate zbaterile noastre in ea: ,,Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface, şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui."(II Petru 3,10).Insa cei credinciosi,Biserica,privesc spre cer intrucat ,,noi aşteptăm, potrivit făgăduinţelor Lui, ceruri noi şi pământ nou, în care locuieşte dreptatea."(II Petru 3,13).Pana la aceea clipa fiecare este chemat sa lupte,in Hristos,pentru eliberarea sa de sub jugul pacatului,pentru a fi transformat si a intra in Imparatie,unde dreptatea lui Dumnezeu nu mai este intunecata de nici o patima umana.Este o chemare sfanta,cutremuratoare dar care iti poate transforma viata,ridica privirea spre Mantuitor si cred ca de aceea apostolul Ioan spunea atat de frumos,de cald precum un parinte:

,,Ştim că suntem din Dumnezeu şi lumea întreagă zace sub puterea celui rău.Ştim iarăşi că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat nouă pricepere, ca să cunoaştem pe Dumnezeul cel adevărat; şi noi suntem în Dumnezeul cel adevărat, adică întru Fiul Său Iisus Hristos. Acesta este adevăratul Dumnezeu şi viaţa de veci."(I Ioan 5,19-20).

Acesta cred ca este adevarata libertate si cred ca de aceea adevarata lupta este cu noi insine,spre schimbare,pentru a intra in implinirea dragostei in care suntem chemati,liberi de patimi,de ura,de lumesc,de efemer.Putem lupta pentru orice scop nobil dar sa nu uitam adevarata chemare la care au fost randuiti oamenii de Dumnezeu,chemarea de a gasi libertatea in Dumnezeu.Pe acesta libertate nu vor sta niciodata lanturi,asa a spus Hristos:,,Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre."(Matei 11,28-29).As dori sa mentionez ca cele scrise mai sus sunt doar un punct de vedere personal,cu cateva parafrazari introductive,supus greseli si criticii,de aceea am si postat,si fiecare este dator,asa cred eu,sa caute adevarata libertate,urmand,daca o va gasi,ca Adevarul sa il faca liber.Doamne ajuta!+

Poate ati fi surprins sa vedeti cat de mult seamana acest punct de vedere cu acela rabinic evreiesc care justifica sclavia la evrei in VT.

Ap. Pavel nu putea sa ceara oamenilor sa faca revolte sociale dar putea face ceea ce a facut Domnul: sa le spuna stapanilor de sclavi sa nu mai comande in chip de stapani dupa modelul lumii acesteia ci sa isi elibereze sclavii caci frati sunt cu totii. Schimbarea trebuia sa vina de la stapani, nu de la o revolta a sclavilor. Acest lucru nu l-a facut ci a invatat contrariul. Perfect deacord ca Imparatia Domnului nu-i din lumea aceasta dar o gasim inca din aceasta lume in inima noastra de aceea a dat invatatura de cum este in Imparatie, pentru a o trai inca de pe acum, si de aceea ne-a cerut sa ne rugam sa se faca voia Tatalui pe pamant asa cum este in Cer: dupa mila si dreptate. Cei care ii acuza pe apostoli de esec la acest capitol au dreptate, dar nu pentru ca nu au reusit sa schimbe lumea la 180 grade batand din palme, nici Domnul nu a reusit, ci pentru ca nu au invatat pe ceilalti ceea ce Domnul ii invatase pe ei cu privire la acest subiect. Contrastul intre cele doua invataturi este evident.