Citat:
În prealabil postat de glykys
1. Batranica de pe scarile pasajului de la Universitate, care vinde flori de gradina cu 2 lei. Frumusete simpla si proaspata, discreta, nesofisticata, la fel ca florile pe care le ingrijeste.
Credc ca sta de mult acolo, dar eu nu am observat-o decat cand ma gandeam, urcand scarile, sa ii cumpar cuiva niste flori. I-am cumparat un buchet de flori, mai mult din mila, si pentru ca imi aparuse in cale fix cand ma gandeam la flori. A fost atat de bucuroasa, mi-a povestit ca florile sunt din gradina ei, ca nu se scutura! Flori galbene, mari si rotunde ca soarele. Peste cateva zile, ma opresc din nou cu gandul sa mai cumpar un buchet de la batrana, ca are flori mai proaspete si mai multa nevoie de bani decat floraresele, si ma scotocesc de bani. Batranica ma opreste, spunandu-mi cu o voce blanda ca mi le da pe datorie, ca mai vin eu pe acolo si ii dau banii altadata... eram foarte surprinsa, eu stiam ca nu mai cumparasem decat o data de la ea si ma gandeam ca ii fac un bine cumparand de la ea, ca 2 lei ii sunt de folos, de vreme ce sta cu florile in soare... Apoi am gasit banii. Parca se si stanjenea sa ii ia, spunandu-mi cu multa duiosie ca o pot gasi acolo sa ii dau banii si ca oricand voi avea nevoie de flori, pot lua de la ea, chiar daca nu am bani. De parca eu as fi fost in lipsa si ea ar fi putut, cu generozitatea ei fireasca, sa imi intinda o mana de ajutor, daruindu-mi comoara ei - un buchet de carciumarese. Iata un spirit de aristocrat la o batrana care vinde flori in pasaj!
VA URMA
|
Iarasi ma intalnesc azi cu batranica de pe scarile din pasaj. Ma uit la florile ei, vreau sa cumpar si ma intreaba deodata:
-Mamaie, ai mai luat flori de la mine?
- Da...
-Mamaie, ia zi, eu sunt frumoasa?
Ma uit asa la ea...
-Da, sunteti frumoasa, aveti ochii albastri, chipul luminos...
- Mamaie, ma bucura cuvintele tale, dar eu nu stiu...