Un gând pe care îl am în minte în ultimul timp, în urma convorbirilor cu prieteni/ colegi/ cunoscuți: de ce încercăm să înțelegem Divinitatea raportând-o la noi, la legile societății, încercând să o adaptăm la ce trăim noi astăzi? Este un exercițiu destinat eșecului, zic eu, căci cum am putea să cuprindem cu mintea noastră pe Cel fără de început și de necuprins?
Șansa noastră este să facem tot posibilul să trăim viața noastră raportându-ne la Dumnezeu, să încercăm să ne ridicăm la "înălțimea" ascultării poruncilor sale, să ne împărtășim de tainele Sale și să ne rugăm sincer să-L iubim, să-L cunoaștem... Să-l rugăm pe Dummezeu să ne lumineze mințile și inimile pentru a nu fi în rătăcire...
Este doar un gând, poate prost, poate off-topic.... Vă rog să mă iertați...
|