[sophia]

In fond vorbim toti aici despre acelasi lucru, dar ii dam alt nume.

"Credinciosul ortodox nu trebuie sa isi imagineze nimic duhovnicesc (Doamne fereste-ne de orice imaginatie duhovniceasca care este draceasca). Orice imaginatie duhovnieasca este minciuna, este inselare... este similar nebuniei in ca si cum cineva ar spune: "nu ma uit pe geam sa privesc afara cu ochii fizici sa vad (cu mintea, creierul) natura asa cum este (real, obiectiv), ci imi imaginez eu (in mintea mea) o fabulatie despre realitatea lumii fizice vizibila prin fereastra"

Asta ce mai vrea sa insemne? Ce inseamna pentru tine in fond termenul duhovnicesc daca zici ca este dracesc?
Pentru mine duhovnicesc inseamna intru credinta.
Voi va dati seama cum smintiti aici oamenii?

Si exact asta spun si eu: mergem la moaste ca sa ne rugam la ele si sa le atingem spre mantuire trupeasca si ne rugam si le vedem/simtim si partea ne-trupeasca. Ei partea asta eu o consider imaginatia credintei. Trairea credintei. Trairea concreta a unui lucru abstract. Na, sa va dau si eu ceva fiilozofic.

In toate absolut, si mai ales in credinta intervine, fie ca vrem sau nu, atat concretul, fiinta, cat si abstractul.

Si in tot ceea incercati voi aici sa demonstrati, exact asa spuneti. Si eu spun la fel. Doar ca o numesc imaginatie, pentru ca nu pot pune mana pe dogma, regula, sfantul, sau Iisus, ci il port in minte si suflet.
Astea nu sunt lucruri dracesti.

Nu stiu sa explic altfel.
Pe Iisus il iubim pentru ceea ce intruchipeaza El.
Pe Iisus ca om, ca barbat, poate sa-l fi iubit mama Sa, unii apropiati din vremea lui.
Mie mi-ar fi placut sa cunosc si partea aceasta a Lui.

In fond asta a vrut Glykys sa spuna prin acest topic. pe cine am fi vrut sa cunoastem concret, ca latura umana. Si voi ati ajuns la filozofii fara margine.

Mai clar de atat nu pot sa explic.