Ar fi, poate, potrivit sa incep cu reamintirea catorva sensuri ale termenului "Imparatia lui Dumnezeu", insa ma tin la firul pe care il incepusem mai sus in legatura cu rugaciunea. (Sensurile termenului se pot gasi cu usurinta in masiva literatura duhovniceasca pe aceasta tema.)

Apostolul Luca precizeaza in legatura cu Imparatia lui Dumnezeu (Lc. 16,16) ca "fiecare o ia prin asalt" sau, in alte traduceri "fiecare se sileste spre ea".
Aceasta silire de sine o cunoastem/practicam in Biserica sub diverse forme si, generic, noi o pomenim cu termenul de "nevointe". Tocmai din acest motiv, al efortului duhovnicesc aspru si statornic, Sfintii nostri Parinti folosesc si termenul corelativ de "atletii lui Hristos" pentru cei care se dedica ascezei crestine.

Daca vom citi, de pilda, Vietile Sfintilor sau carti mai noi precum cele despre viata Cuviosilor Gheron Iosif sau Paisie Aghioritul, suntem orientati suficient de clar asupra nevointelor atletilor care se catara catre Imparatie. Intreaga Filocalia, din care as alege acum ca exemplu Scara si Cuvintele Sfantului Isaac Sirul, ne arata cum se ia prin asalt Imparatia Cerurilor.

A spune asadar ca Imparatia Cerurilor este inlauntrul meu si a duce totodata o viata straina de urcusul duhovnicesc... ce poate inseamna?...
Orice ar insemna, e clar ca nu are nici o legatura cu Adevarul.

Ma opresc, mizind pe bunavointa voastra, asupra unei traduceri mai vechi a versetului din Evanghelia dupa Luca (17,21): "Caci, iata, Imparatia lui Dumnezeu se afla inlauntrul vostru."
La prima vedere "se afla" este o forma sinonima pentru "este". Sunt doua forme ale verbului "a fi". De aceea, in multe carti se foloseste tocmai aceasta forma verbala: "este". Exista. Are locul. Se intampla.
Cand, insa, spunem ca "Imparatia lui Dumnezeu se afla inlauntrul nostru", termenul acesta nu mai indica existenta, sa zic asa, pasiva a Imparatiei intr-un loc anume. Ci, mai degraba, sensurile sunt active, trimt la activitate, la cautare, la travaliu: o afla cine o cauta, este de gasit acolo, cel ce voieste sa o gaseasca trebuie sa caute aici, inlauntru, iar nu in afara. Iata locul "sapaturilor"! Inlauntrul fiintei noastre si anume in inima duhovniceasca (ne indica locul, pe dinafara, Sfantul Serafim in icoana...).

Asadar, in aceasta acceptiune, cuvantul Domnului il vom percepe, de binevoim asa, ca pe UN INDEMN LA CAUTARE! Iar nu un strigat de usurare ca, gata, am aflat...
Unde sa incepem cautarea Imparatiei lui Dumnezeu?
Raspuns: inlauntrul nostru.

Cum vom face insa?!... Cum vom proceda?

Pai, fratilor si surorilor, ceea ce inteleg eu de aici este: coborind noi cu mintea in inima (inlauntrul nostru) si lucrind acolo rugaciunea, ne aflam in conditia necesara (nu inca suficienta, macar ca luam in calcul Harul!) de a cauta, cu un activism aparte, specific rugaciunii, Imparatia Cerurilor. Ca o aflam sau nu, asta e prin Voia lui Dumnezeu.
Insa conditia necesara pentru a avea minima sansa a gasirii Imparatiei este sa coborim mintea in inima duhovnicesca. Nicaieri in alt loc sub soare!

Cu toate acestea, impreuna cu bucuria ca am aflat unde e locul din care incepem calatoria spre Cer, Evanghelia adauga imediat o alta conditie. Pentru a nu cobori cumva in inima, neglijent, cu mintea trufasa ori chiar dintr-un soi de curiozitate, e musai sa luam aminte si la cuvantul de capatai al Evangheliei. Permiteti-mi sa reamintesc inceputul bun al rugaciunii, al cautarii Imparatiei: "Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor!" (Mt. 4,17) Cuvant care la mine se ingina cu "Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit." (Ps. 50, 18)

A pune bun inceput rugaciunii si cautarii Imparatiei inseamna, asadar, ca noi sa traim cuvantul lui Ioan, pe care Domnul Insusi il pune inceput bun Lucrarii Sale in lume pentru mantuirea oamenilor: "Pocaiti-va!"... Care ma trimite insa si la indemnul "Lasa toate ale tale..."

Precum si cu "Adevar va graiesc: Nu este nici unul care a lasat casa sau femeie sau frati sau parinti sau copii pentru Imparatia lui Dumnezeu, care sa nu primeasca cu mult mai mult in vremea de acum, iar in veacul ce va sa vina, viata vesnica" (Luca 18, 29-30)
Iar acest cuvant, pentru mine ca mirean, ca om cu familie si activitati sociale, se traduce asa: cand ma asez la rugaciune las toate gandurile, preocuparile sufletesti legate de casa, femeie, frati, parinti sau copii si fac un singur lucru, dupa puteri: ma rog, tinindu-mi dupa puteri si cu harul Domnului mintea in inima. Aceasta nu e nici un secret, toti cei care va rugati sub indrumarea unui duhovnic rugator faceti acelasi lucru. E un mod de lucru, un fel de "metoda", o cale de a face lucrarea pe care noi am discutat-o si rasdiscutat-o pe diverse topicuri si care se afla expusa in nenumarate carti. Despre continutul intim al rugaciunii mele insa, fireste, nu se cuvine sa vorbesc aici.
Cat despre faptul ca rugatorul (cel ce a lasat pentru cateva minute sau ore casa, femeia, etc.) primeste "cu mult mai mult in vremea de acum", aceasta o marturisesc: adevarat este!
Intrucat bucuriile rugaciunii sunt cu mult mai mult (si sunt ALTCEVA) decat orice alte desfatari lumesti. O stiti cu totii, cei care va tineti la lucrarea rugaciunii.

Corelind in acest mod versetele (nu literar, ci in practica) rugatorul incepe sa experimenteze lucrarea rugaciunii si incepe sa inteleaga tot mai bine ce inseamna a cauta Imparatia inlauntrul inimii duhovnicesti. Multe se intampla in aceasta aventura! Multe intampina omul si multe il trag, il impiedica, il momesc... De aceea e nevoie de marturisire deasa, de sfat de la duhovnicul rugator incercat, de o viata cat mai curata, de dialogul permanent intre Evanghelie, Filocalia si alte carti ziditoare, pe de o parte, si viata de rugaciune, pe de alta parte.

Altfel nu se poate decat rataci, din pacate. Iar teologia inceteaza intrucat inaintea ei a incetat deja sa licareasca suflarea luminoasa a duhului omului launtric.

Sper ca intelegi, Tartaruga, de ce m-am grabit sa te atentionez in legatura cu Imparatia "dinlauntrul nostru". Pentru a incepe sa o cauti, vietuind curat in Biserica, la rugaciune. Si pentru a nu mai spune, daca voiesti, ca tu ai priceput deja, prea-bine cuvantul Mantuitorului, asa incat de comentariile mele vrei mai degraba sa fii scutita.
Oare ce om sub soare poate spune ca e sigur de intelesul curat si deplin al Evangheliei lui Hristos?
Sa fii tu Sfanta printre noi? M-as bucura nespus.
Eu iti urez, in Domnul, sa devii! AMIN+