[grigoras gherase]

În prealabil postat de Mihaela19

Intotdeauna, de cand ma stiu, pentru mine cuvantul preot a fost ceva asemanator cu Dumnezeu. Mereu l-am privit pe preot aproape la fel ca si pe Dumnezeu.
Cand am constientizat ca si preotul este om la fel ca si mine, ca si noi ceilalti, ca nu este cu nimic mai diferit de noi ... m-a durut, nu vroiam sa cred ca si el, preotul poate gresi.
Am avut, si am un preot pe care l-am admirat si placut din ziua in care l-am cunoscut. Mergeam duminica de duminica la biserica, ascultam slujbele, era o bucurie imensa in sufletul meu. A nu se intelege ca m-am indragostit de preot. Nu si nu aveam cum.
Dar ... preotul e om...omul mai si greseste. Si aceasta greseala a preotului, desi am aflat-o de multa vreme, tarziu am constientizat-o si recunosc, usor nu este.
Pentru mine a ramas acelasi preot deosebit si oriunde-am fost la biserica, indiferent unde am ascultat slujbe, niciunul si niciuna nu se compara cu cele tinute de Dansul.
Nu il judec. Niciodata nu am facut acest lucru si nici nu o sa o fac. Va ramane acelasi preot deosebit care a fost si pana acum.
Fiecare vom avea parte de propria judecata, la momentul potrivit. Fiecare va da socoteala pentru toate cele bune si cele rele facute pe-acest pamant.

Ai procedat foarte bine prietene,pentru ca Dumnezeu ne vorbeste prin el si ce face el este problema lui.Noi venim la sf.slujba pentru a ne intalni cu Domnul Iisus Hristos si nu pentru a constata moralitatea preotului.Trebuie sa invatama a privi oamenii din unghi"pozitiv" si nu din cel al demolarii caci cine suntem noi?