Matei (XXIV, 27-33; 42-51)
Zis-a Domnul ucenicilor Săi: precum fulgerul iese de la răsărit și se arată pân'la apus, tot așa va fi și venirea Fiului Omului. Că unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii. Iar îndată după necazul acelor zile, soarele se va întuneca și luna nu-și va mai da lumina, iar stelele vor cădea din cer și puterile cerului se vor clătina. Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului și vor plânge toate semințiile pământului și-L vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere și cu slavă multă. Și-i va trimite pe îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiță, și pe cei aleși ai Săi îi vor aduna din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor pân'la marginile lor. Învățați de la smochin această parabolă: Când mlădița lui devine fragedă și odrăslește frunze, știți că vara e aproape; tot așa și voi, când le veți vedea pe toate acestea, să știți că El este aproape, lângă uși. Așadar, privegheați, că nu știți în care zi vine Domnul vostru. Să cunoașteți însă aceasta, că de-ar ști stăpânul casei la care ceas al nopții vine furul, ar priveghea și n'ar lăsa să i se spargă casa. De aceea și voi fiți gata, că'n ceasul în care nu gândiți va veni Fiul Omului. Cine este oare slujitorul credincios și înțelept, pe care stăpânul l-a pus peste slugile sale ca să le dea hrană la timp? Fericit e slujitorul acela pe care, venind stăpânul, îl va găsi făcând așa; adevăr vă grăiesc că-l va pune peste toate avuțiile sale. Dar dacă slujitorul acela, rău fiind, va zice în inima sa: Stăpânul meu întârzie..., și va începe să-i bată pe cei ce slujesc împreună cu el, să mănânce și să bea cu bețivii, stăpânul acelui slujitor va veni în ziua când el nu se așteaptă și'n ceasul pe care nu-l știe și-l va despica în două și partea lui o va pune cu fățarnicii. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|