[Tartaruga]

În prealabil postat de nutucutu

Intervin in discutie pentru cred ca vorbiti de doua lucruri diferite. Rolul femeii sau al barbatului dein puct de vedere crestin e una, iar depasirea limitelor (limite trasate de noi, subiectiv) si daca e gresit sau nu sa depasim aceste limite e alta. Atit creierul barbatului cit si al femeii fost construit de Dumnezeu, iar daca barbatii sint setati pe competitie si ierarhie poate or avea si competitia si ierarhia rolul lor, iar a fi asa cum ne-a lasat Domnul nu este un lucru de condamnat. Competitia naste performanta, iar ierarhia si respectarea ei naste ordine si disciplina. Toate sint valoroase daca le folosim pentru slava si gloria Domnului nostru si sint aducatoare de pacat daca le folosim pentru slava si gloria noastra proprie. Ne putem uita la albine sau la furnici care sint setate pe ierarhii si iata ce lucruri marete pot face niste insetcte minuscule doar pentru ca fac ceea ce Domnul le-a dat sa faca, adica isi fac treaba lor si respecta ierarhia.

Eu cred ca daca Domnul a spus ca barbatul e capul noi trebuie sa acceptam asta fara prea multe comentarii si gaselnite ca de fapt ar trebui sa fie altfel. Oare noi, femeile, cum ne-am cali in rabdare si cum am creste spiritual daca nu am accepta acest lucru? Daca nu putem sa rabdam niste decizii diferite de ale noastre luate de sotii nostri, cum am putea accepta vointa DOmnului pe care nu putem sa o intelegem? Facind lucrurile mici, adica fiind supuse sotilor nostri, vom putea face si lucrurile mari, adica ne vom putea supune vointei DOmnului.

Draga Nutucutu,

Dumnezeu nu a creat metehne ci metehnele deriva din pacatul care s-a inradacinat in om. Meteahna puterii, controlului, competitiei si ierarhiei vine din pacatul orgoliului si poate fi invinsa doar cu o practica diametral opusa ei: slujirea din iubire. De aceea, atunci cand apostolii au dorit sa stie care din ei era mai mare, Domnul nu a raspuns ceva de genul:
"Ce bine ca ati adus vorba! Da, trebuie sa faceti o ierarhie bine stabilita cu un cap si subalterni, in care ascultarea pe linie verticala sa fie regula de aur, asa cum vedeti la Imperiul roman de exemplu, ca doar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii ci unul al ordinii".
Nicidecum nu a spus asta Domnul, ci a spus exact contrariul, ca intre ei sa nu fie ca si in lumea aceasta in care unii poruncesc cu putere asupra celorlalti ci sa fie exact contrariul, cel ce vrea sa fie mai mare peste altii sa se faca pe sine mic si sa le slujeasca, pentru ca ei toti frati sunt, cu un singur parinte, cel Ceresc si un singul invatator, El, Domnul.
Se vede insa ca meteahna puterii cuibarita in mintea omului de mii si mii de ani, mai ales printre paganii vremurilor acelora, si mai ales la imperii gen Imperiul roman, sau cel al inteligentei grecesti, nu a putut fi stearsa cu una cu doua, ci inca mai este mult de lucru. Si din pacate exact aceasta meteahna masculina a sfasaiat si Biserica in bucatele, desi Domnul isi exprimase foarte clar dorinta Sa: o sigura credinta, un singur Botez, un singur Domn...

Deci metehnele umane nu vin de la Dumnezeu, el nu a construit creierul barbatului turnand orgoliu in el, chiar si creerea femeii a fost pe jumate cu el dupa VT ebraic...
In bazinul grecesc insa, pana si Legea evreiasca in diaspora avea alta culoare fata de cea din Israel, si aceasta civilizatie greceasca machista si-a pus apoi amprenta puternic pe crestinismul oriental, rasaritean si occidental, sfasaiat intre creierul grecesc si sabia romana... Nimic din toate astea insa nu veneau de la Dumnezeu ci dimpotriva, Dumnezeu era venit sa le vindece incetul cu incetul, de aceea El a venit din mijlocul evreilor si nu a grecilor sau romanilor...
Teoria dvs. nu se bazeaza pe ceea ce Domnul a spus, ci se bazeaza pe niste cuvinte ale apostolului Pavel care, in toate a abrogat Legea veche iudaica zicand ca litera legii omoara duhul si doar credinta ne mantuieste, cand insa venea vorba de femeie, zicea ca: "Asa spune Legea", sau ca firea ar spune ca de exemplu femeile sa aiba par lung si barbatii scurt etc. Ca atare multa vreme am fost convinsa ca daca asa spune apostolul, asa trebuie sa fi fost Legea veche ebraica (care oricum nu ne mai conduce pe noi, noi avand o alta lege, cea a iubirii), insa facand cercetari asupra culturii si credintei ebraice, am descoperit ca nici macar Legea ebraica nu sustinea ceea ce zicea Ap. Pavel, deci in diaspora evreiasca printre greci deja era o alta Lege cu influente machiste grecesti. Identic cu cele spuse de Pavel se mai poate gasi prin Albania, in practica fecioarelor jurate/promise.
Si stiti de ce protestantii nu accepta ca si canonice o parte de textele VT? Eu nu prea stiam de ce pana unul mi-a explicat ca acele texte au fost scrise de evreii din diaspora si ca atare evreii ortodocsi din Israel nu le recunosc ca si canonice pentru ca ele contin erori straine de iudaism. Iar protestantii au gasit ca evreii au dreptate, textele contin greseli dogmatice. Eu nu sunt deloc priceputa in VT, dar o diferenta tot am gasit: in Eclesiasticul este prezentata crearea omului ca fiinta muritoare, cu limita de viata bine stabilita, inca de la inceputul creerii sale...

Doar Adevarul il va elibera pe om, nu prejudecatile omenesti despre Adevar...

Iar ca sa va raspund concret: daca iubirea ar consta in a porunci omului ce sa faca iar el sa se supuna orbeste, asta ar fi fost si tactica Domnului, insa tactica Lui nu a fost nici pe departe asta, ci El s-a facut pe sine slujitorul celorlalti pentru a putea fi urmat din iubire si nu din porunca (obligatie)...
Luati acum relatia barbat-femeie si aplicati acest principiu la amandoi si veti vedea la care din ei este mai mult de lucru pentru a atinge acest ideal...

Si ca sa va fie mai limpede ideea: cand doi oameni il urmeaza pe Hristos, ambii merg in aceeasi directie, fara ca unul din ei sa il urmeze pe celalat intr-o relatie unidirectionala, ci amandoi urmeaza Acelasi invatator (proclamat de Sine Insusi ca unic invatator al acestei omeniri) si ca atare amandoi isi sunt supusi unul altuia pentru ca altfel nu are cum sa-l urmeze pe Hristos care a cerut slujirea din iubire, a cerut ca omul sa se faca pe sine mic si sa slujeasca tuturor celorlalti... Barbatul care il urmeaza pe Hristos ii slujeste femeii sale, fratilor, parintilor si intregii omeniri, si la fel si femeia care ii urmeaza lui Hristos, slujeste sotului sau si intregii omeniri. Cand toti oamenii vor aplica acest principiu, va fi in sfarsit Biserica asa cum a dorit-o Domnul. Dar tocmai ca El nu impune, ci ii lasa pe oameni sa aleaga aceasta cale de buna-voie si nesiliti de nimeni, din iubire, asa cum a facut El...