[osutafaraunu]

Vă respect punctul de vedere [catolic], dar nu pot fi de acord cu el, cum nici Scriptura nu e de acord.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

"Păcatele accidentale" nu sunt păcate.

Orice păcat, chiar şi cele făptuite fără voia noastră, tot păcate sunt. Deşi noi oamenii avem tendinţa de a cataloga anumite păcate ca "păcăţele", tot păcate sunt înaintea lui Dumnezeu. Orice călcare a voiei lui Dumnezeu şi orice neascultare de El este păcat.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Poţi să beţivăneşti cât vrei: vei fi un membru păcătos al Bisericii. Poţi fi un preacurvar notoriu în toată lumea (precum fostul preşedinte al Franţei): rămâi membru al Bisericii

Scriptura vă contrazice frontal:

"Acum însă v-am scris să nu vă amestecaţi cu cel care, deşi
se numeşte frate, este desfrânat sau lacom, sau idolatru, sau bârfitor,
sau beţiv, sau hrăpăreţ: cu unul ca acesta nici măcar să nu staţi
la masă. De fapt, de ce i-aş judeca eu pe cei de afară? Oare nu-i
judecaţi voi pe cei dinăuntru? Dar pe cei din afară îi va judeca
Dumnezeu. Scoateţi-l afară dintre voi pe cel rău!" (1 Cor. 5,11-13 - Biblia Catolică)

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Altfel spus, pentru a fi teologic, un păcat trebuie mai întâi să fie o încălcare a unei porunci din "prima tablă". O luare în batjocură a lui Dumnezeu, o închinare la idoli, ar fi astfel de încălcări.

Oricare din cele 10 porunci, odată încălcată, este păcat şi e păcat împotriva lui Dumnezeu. Chiar şi călcarea poruncii a VII-a (a VI-a în versiune catolică), deşi în aparenţă reprezintă păcat împotriva semenului (fiind pe tabla a II-a), tot păcat împotriva lui Dumnezeu înseamnă (teologic vorbind):

"Şi nimeni nu-i mai mare în casa aceasta decât mine şi nu m-a oprit de la nimic, în afară de tine, pentru că tu eşti soţia lui. Cum aş putea să fac răul acesta atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?" (Geneza 39,9 - Biblia Catolică)

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Mai sunt neclarităţi ?

În rest, totul e clar.