[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de osutafaraunu

Vă respect punctul de vedere [catolic], dar nu pot fi de acord cu el, cum nici Scriptura nu e de acord.

Orice păcat, chiar şi cele făptuite fără voia noastră, tot păcate sunt. Deşi noi oamenii avem tendinţa de a cataloga anumite păcate ca "păcăţele", tot păcate sunt înaintea lui Dumnezeu. Orice călcare a voiei lui Dumnezeu şi orice neascultare de El este păcat.

O analiză în detaliu asupra faptului că nu toate păcatele sunt egale aveţi în Summa Theologiae, pars II, questiones 72-76. Rămâne întrebarea: chiar este necesar ca Doctor Angelicus să vă demonstreze cu minuţie scolastică ceea ce ar trebui să fie evident: că nu toate păcatele sunt la fel înaintea Domnului ?

Scriptura vă contrazice frontal:

"Acum însă v-am scris să nu vă amestecaţi cu cel care, deşi
se numeşte frate, este desfrânat sau lacom, sau idolatru, sau bârfitor,
sau beţiv, sau hrăpăreţ: cu unul ca acesta nici măcar să nu staţi
la masă. De fapt, de ce i-aş judeca eu pe cei de afară? Oare nu-i
judecaţi voi pe cei dinăuntru? Dar pe cei din afară îi va judeca
Dumnezeu. Scoateţi-l afară dintre voi pe cel rău!" (1 Cor. 5,11-13 - Biblia Catolică)

Sensul întregului capitol al V-lea al acestei prime epistole către corinteni este exact invers celui pe care v-aţi înscris. Apostolul face de la început o demarcaţie între "cei dinafară" (adică extra Ecclesia) şi cei "dinăuntru" (adică din Biserică). Încă versetul 1 stabileşte asta "o desfrânare cum nici între neamuri (adică afară din Biserică) nu se pomeneşte". Mai departe, să însemne "Scoateţi-l afară dintre voi pe cel rău" din versetul 13, "excomunicaţi-l pe cel rău" ? Nu, fiindcă ne lămureşte, mai dinainte, versetul 9: "V-am scris în epistolă să nu vă amestecaţi cu desfrânaţii" (apropo, asta mai arată că au mai existat nişte epistole, deci nu toată învăţătura apostolică e cuprinsă în Biblie).
Prin urmare, sensul cap 5 din 1 Cor este acela că persoanele care fac păcate foarte grave (e vorba de un incest, dacă am corobora cu 2 Cor 7:12) sunt persoane nefrecventabile, cu care nu trebuie să stăm la aceeaşi masă la propriu, nu la figurat (adică la aceeaşi masă euharistică). Dar noi ştim că Isus a stat la masă cu mari păcătoşi, de ce nu am face şi noi la fel ? Fiindcă, ne explică Apostolul, noi nu suntem Isus şi ne-am afla în pericol ca "puţin aluat să dospească toată frământătura". Deci, domnule 101, când vedeţi un incestuos, Apostolul vă învaţă să nu ciocniţi cu el un pahar de must în tinda bisericii, nu să-l luaţi de guler şi să-l aruncaţi pe fereastra bisericii.

Oricare din cele 10 porunci, odată încălcată, este păcat şi e păcat împotriva lui Dumnezeu. Chiar şi călcarea poruncii a VII-a (a VI-a în versiune catolică), deşi în aparenţă reprezintă păcat împotriva semenului (fiind pe tabla a II-a), tot păcat împotriva lui Dumnezeu înseamnă (teologic vorbind):

"Şi nimeni nu-i mai mare în casa aceasta decât mine şi nu m-a oprit de la nimic, în afară de tine, pentru că tu eşti soţia lui. Cum aş putea să fac răul acesta atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?" (Geneza 39,9 - Biblia Catolică)

Aşa e: orice păcat, până la urmă, este în contra lui Dumnezeu, aceasta fiind chiar definiţia noţiunii de "păcat". Suntem ca spiţele unei roţi: nu putem stâlci o spiţă vecină, fără să deranjăm ansamblul spiţelor, adică roata, prin urmare fără să deranjăm osia roţii, care este Dumnezeu.

Pe de altă parte, deosebim între păcatele care sunt în mod direct îndreptate contra lui Dumnezeu, de cele care se reflectă asupra lui Dumnezeu. El însuşi a făcut această deosebire. Ce alt sens credeţi că a avut să ne dea scrise Comandamentele pe două table diferite ?