Prin disciplina in viata de credinta.Exista ideea eronata ca o viata disciplinata,in care prioritatile sunt puse in ordinea lor corecta,Dumnezeu fiind pe primul loc,este o dovada a legalismului.Nimic mai fals,Dumnezeu iubeste ordinea,Sfanta Scriptura marturiseste acest fapt incepand cu Geneza.Haosul in viata de credinta,irosirea in lucruri care nu numai ca nu iti vor aduce nimic bun dar te vor goli pana si de putina truda spirituala pe care ai depus-o,nu este decat dovada unei libertati gresit inteleasa.Totul are o ordine in fata Domnului si cred ca este imposibil sa implinesti voia Sa cat timp ai o viata spirituala haotica,un fel de corabioara in furtuna.Vietile sfintilor,la randul lor,dau marturie ca erau oameni care fiecare moment,constienti fiind ca vine de la Dumnezeu prin darul vietii si ca va trece,incercau sa-l traiasca cat mai apropiat de voia lui Dumnezeu.De multe ori lenea are directa legatura cu superficialitatea si cu lipsa constiintei ca in fiecare clipa viata noastra sta in fata lui Dumnezeu.Acesta trebuie sa fie un motiv de responsabilitate.Credinciosul care are o disciplina in credinta,in viata de familie,la munca,in societate,care sta sigur pe anumite principii corecte,este mai putin expus la pericolul de a fi tentat de trandavie.In Pildele lui Solomon se spunea despre lene faptul ca: ,,Am trecut pe ogorul unui leneş şi pe la via unui om lipsit de minte,Şi iată spinii creşteau în toate locurile, mărăcinii o acopereau cu totul, iar zidul de pietre se prăbuşise."Cam asa este si cu viata noastra de credinta lovita de lenea care ucide puterea rugaciunii,daruirea pentru cei din jur si ravna pentru implinirea voii lui Dumnezeu.Este probabil printre cele mai raspindite maladii la ora actuala in viata de credinta.

Daca omul isi incepe ziua devreme(sa stiti ca Hristos nu se scula niciodata tarziu si cine ii observa viata va vedea ca nici nu se grabea ci facea totul la timpul sau,intr-o perfecta disciplina a prioritatilor fara de care nu ar fi fost posibil)si ii acorda lui Dumnezeu primele sale ganduri si isi incheie ziua privind la ceea ce a facut,multumind lui Dumnezeu si luand aminte la ce trebuie indreptat,si care intre aceste doua momente isi imparte timpul cu intelepciunea credintei si a implinirii datoriei la munca sau in familie,cred ca va reusi sa lupte cu lenea care il va ataca,ca orice alta patima,cand ii este lumea mai draga:)
Doamne ajuta!+