Daca ar fi de ajuns farama aceea de lumina si adevar, cum sustin unii, atunci nu ar mai fi nevoie de vreun efort special, cu atat mai putin de jertfele duse pana la martiraj. Nici de Jertfa nu ar mai fi fost, in definitiv, nevoie (Doamne, iarta-ma!).
Daca oamenii ar fi, acolo in Papua sau chiar in Romania ori SUA, inclinati spre bine prin insasi natura lor in care, sustin unii, pulseaza Hristos sub forma unor adevaruri elementare: atunci cum de oamenii sunt atat de diferiti in simtiri si fapte, fie ei si frati de sange ori pur si simplu educati in aceeasi familie?
Cum de Fiul Risipitor a trait cu totul altfel decat fratele sau? Cum de Cain nu a fost Abel? s.a.m.d. Ce s-a intamplat cu "adevarurile lor elementare"?

Oamenii au nevoie si de o invatatura care sa le fie ghid, reazem, pilduire. Precum si de invatatori. Si de multe altele au nevoie si depind oamenii.

Sunt atat de multe conditii intretesute in om, incat ceea ce sustine Iustin mi se pare pur si simplu, inainte de toate, proiectia unei dorinte personale idealizante, umbletul unei fantasme, nostalgia unui paradis pierdut, decat vreun lucru aflat in legatura cu realitatea omeneasca asa cum se vadeste ea in istorie. In fine, nu poate fi un model antropologic valid, cat o conceptie pur si simplu naiva, copilareasca. Ori copiii, e lucru vadit, nu supravietuiesc singuri, fara parinti... Si, in orice caz, ei fac atatea rele, pana ajung la adevar, adica uneori pana pe la 40 ani sau mai mult...

Pe de alta parte, nu Biserica duce la atrocitati in istoria omenirii (cum sustin unii, improscind Ecclesia), ci oamenii, cu toate ale lor, au adus si aduc nereguli si chiar atrocitati in viata Bisericii. Care Biserica nu este alta decat, sa ne amintim, Cea la care alearga tot sufletul necajit si chinuit, ultimul refugiu (din pacate, caci ar trebui sa fie primul..., primul loc la care sa ne gandim ca vrem sa fiintam), limanul, aparatoarea linistii si linistirii, fauritoarea luminatorilor curati, ogorul holdelor bogate, aurite, piatra brazilor inalti, racoarea inmiresmata a duhului nostru...

Daca acceptam o clipa ca ar fi cum spui tu, Iustin, atunci cum explici ca Abel a fost ucis de Cain? Cum Iuda l-a vandut pe Hristos Insusi? (Explica-ne luind ca reper teoria ta, te rog. Ca sa ii simtim un pic forta de aplicatie ecologica...)

P.S. Iustin, eu cred ca inclinatia buna a inimii, oricat de atragatoare ar fi, nu trebuie sa devina o panza pe ochi, astfel incat sa devenim orbi fata de celelalte componente ale realitatii umane. Combinatia dintre compasiune si orbire duce la a cadea in gropi ca betivii. La ce folos un om bun in fundul unei gropi? Oare aceasta sa ne fie tinta? Acesta destinul? Acesta sensul nostru? E absurd...
Imparatia se ia cu asalt. Aceasta spune multe, multe (despre conditia "adevarurilor elementare" - in care eu nu pot avea decat, asa cum spui de fapt, o incredere... elementara; adica mica, mica de tot, un element acolo, ceva... Restu-i jertfa. Sau nu mai ramane nimic.).