Cred ca reactia celui care gaseste bani pe jos depinde de varsta lui duhovniceasca. Sfantul Antonie, fiind ademenit de diavol in pustie cu argint, a sarit peste el ca peste un sarpe si a mers mai departe. Dar sfantul isi vanduse averile si voia sa dobandeasca votul monahal al saraciei, sa se desprinda complet de cele lumesti.

Chiar daca nu ne vede nimeni cand ne aplecam dupa o bancnota pierduta de altcineva, ne vede Dumnezeu. Pacatul lacomiei are multi frati. Daca suma e mica si avem absoluta nevoie de acesti bani, putem sa-i luam multumindu-i lui Dumnezeu si facand rugaciuni pentru pagubas. Dar daca nu avem absoluta nevoie de ei, fiind vorba tot de sume mici, nu e cazul sa ne hranim pacatul lacomiei. Putem sa-i lasam unde se afla, gadind ca-i va gasi ori pagubasul ori un om mai sarac decat noi.


In cazul unor sume mari, situatia se complica, asa cum deja s-a scris.