Draga Sophia, te rog sa ma ierti ca scriu iarasi, dar eu nu vad nicio diferenta intre 1-5 lei gasiti pe strada si un casetofon / telefon sau stiu eu ce. Pentru ca daca unui om ii sar ochii dupa un leu care nu e al lui, cum crezi ca nu o sa ii sara dupa o bancnota de 10 lei, dupa una de 100 sau dupa un bun care valoreaza mai mult? Eu cred ca zicala romaneasca "Azi un ou, maine un bou" e perfect adevarata. Vezi tu, lucrurile importante stau tocmai in detalii.
Stai linistita, ca si mie mi s-a intamplat sa imi uit, cand eram mica, la scoala, in sala de clasa, caciuli, fulare, pixuri, creioane, pe care, in majoritatea cazurilor, nu le-am mai recuperat.
Eu una am fost educata de mica sa nu pun mana pe niciun lucru strain, chiar daca proprietarul e sau nu prin preajma, si asta nu de frica politiei sau a pedepsei, nu, ci pentru ca nu este lucrul meu, nu am muncit pentru el si nici nu l-am capatat de pomana. Si nici sa ravnesc la lucru strain, ci sa ma multumesc cu ce am eu. De aceea m-am mirat foarte tare dand peste acest topic si citind anumite raspunsuri. Daca ar vedea aceste raspunsuri niste amici de-ai mei atei cu vederi liberale, ar avea o parere si mai proasta despre noi, crestinii.
Ultima ta replica mi-a adus de o colega varstnica, e pensionara, dar vine si la serviciu. Are foarte multe probleme de sanatate si de familie, dar cel mai des se plange ca nu are bani, ca e saraca, batuta de soarta, ca tot ce i se intampla e din cauza lipsei de bani etc etc. Are cel mai mare salariu din sectie, mai are si pensia, dar nu se indura nici sa isi ia de mancare, tot colegii ei mai tineri ii mai iau cate ceva... Pai daca ea e saraca, de colegii ei ce sa mai spun! Tare mi-e mila de ea, caci stiu ce necazuri are, dar totodata imi vine in mintea si cantarea finala de la vecernie:
"Bogatii au saracit si au flamanzit, iar cei ce-l cauta pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele..."
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
|