Din pacate se infaptuiesc multe erori in modalitatea unor parinti de-asi educa proprii copii,in spiritul religios,si nu numai din partea parintilor,ci si in general,din partea diferitelor persoane care vor sa faca cunoascut Cuvantul Lui Dumnezeu.
Referitor la parinti,multi dintre acestia au tendinta de-a impune cu forta credinta,copiilor lor,de-ai supune pe acestia la posturi aspre inca din varsta foarte frageda,sa-si ameninte odraslele,in cazul in care acestea nu doresc sa le impartaseasca credinta.Cunoasc doi baieti,a carosr parinti ai obliga de la 6-7 ani la post foarte aspru,fara ulei,tinerea posturilor in intregime,nici macar bomboane dropsuri(transparente)nu le permitea sa manance,fiindca nu erau siguri de aproape nimic,ca n-ar putea fi de frupt.Si asa au trecut anii,baietii acestia s-au facut mari si independenti,si "au evadat"din sanul familiei,nemaivrand sa mai auda de credinta si asprimea acesteia.
Este fosrte delicat sa modelam sufletele celor din jur,fiindca,pana la urma este vorba de ceea ce are mai important un individ,respectiv sufletul,si,deci,nu cred ca orice credincios,sau presupus credincios poate avea aceasta abilitate de-a intoarce pe cineva la Domnul,mai ales cand se porneste din start cu impuneri si prejudecati evidente.Ca sa nu mai vorbesc de capacitatea extraordinara a unor credinciosi de-a defaima si de-a critica intr-un mod josnic,aproape tot ceea ce este in jur,indiferent de calitatea acestor lucruri inconjuratoare.Efectiv unii dintre acestia parca nu mai rationeaza,impinsi de un impuls nestavilit si extremist de-a subestima tot ceea ce nu este conform convingerilor lor,excluzand orice incercare de intelegere a altor optiuni.
Insa,cel mai urat si din pacate cel mai evident aspect al unor credinciosi,care de altfel intra si in contradictie cu propriul crezamant,este RAUTATEA.Am vazut multi credinciosi care se usuca de post,care se roaga in cele mai intime si tarzii ore ale noptii,care si-au facut culcus permanent in biserica,dar care nu au reusit sau poate ca nici nu si-au dat interesul sa se departajeze de rautate,o reutate care-i schimonoseste cu atat mai mult,cu cat ridica atat de mult in slavi Cuvantul Domnului.N-am intalnit atata reutate si atata lipsa de toleranta,cum intalnesc adesea la batranele cele mai imbrobodite si mai "sfintite".Uneori poate reprezenta o rautate de nedescris,schimband chiar vietile celor din jur,intr-un mod nefast.Si tot pe considerentul religios isi permit sa blesteme si sa invinovateasca fara intelepciune,fara ca macar sa se gandeasca vre-un pic la propriile reactii.Uneori,chiar le compatimesc,fiindca acestia nu pot,efectiv,gandi mai mult,si chiar in sinea lor reusesc sa-si nascoceasca scuze si motivatii pentru atitudinea lor dezgustatoare.Pur si simplu nu le poti sta in cale,la astfel de persoane,fiindca sunt de temut.Si in manastiri se intalneste adesea astfel de "perceptii"asupra credintei...din pacate!!!!!Uneori dorinta spre mantuire poate face un om foarte egoist,intentionand in subcostientul sau sa-si salveze sufletul,ajunge in acest sens sa "calce peste cadavre",pentru a-si atinge scopul.
intr-o zi o crestina,aflata in autocar pentru un pelerinaj la diferite biserici,era fosrte flamanda,si dupa 1 noaptea a inceput sa-si rascoleasca prin bagaje ca sa manance ceva,ca era zi de casligi.Insa,pe bezna abia ca apucase sa bage o bucatura de mancare(carne),ca se trezeste cu o palma peste cap si cu tipete din partea unei batrane "supercredincioase",care spunea;"scoate,scoate mai repede carnea din gura ca este pacat sa mananci",si in timp ce tipa la ea ai dadea palme peste cap,si incerca sa o aplece ca sa-i dea mancarea jos din gura.Femeia care intentiona sa-si potoleasca foamea era sa faca atac de cord,tremura saraca....INCREDIBIL DAR ADEVARAT!!!Aceasta pare mai degraba psihoza religioasa,decat credinta,si credeti-ma,sunt multe astfel de exemple,traim printre ele,si mai degraba incercam sa le ignoram decat sa ne impartasim si sa ne minunam in mod pozitiv,de "credinta"lor.
Imi spunea o prietena ca a auzit fugitiv,cuvinte dintr-o predica a unui mare duhovnic,inregistrat pe o caseta(nu cunosc detalii,insa am retinut esentialul).Cica o femeie f.credincioasa s-a dus la respectivul duhovnic si i-a spus;"Parinte,vedeti,au aparut cardurile acestea bancare in care se pun banii,ce sa face sa le primesc,sau sunt de la vrajmasul???!!!",la care Parintele exclama catre aceasta;"femeie,du-te si scoateti mai intai dracul din suflet si lasa cardurile!!!!....".Foarte sugestiva afirmatie!
Credinta trebuie insuflata,trebuie exprimata,in primul rand,cu propria credinta care inconjoara propria viata si o face mai vrednica,aceasta credinta trebuie transmisa cu multa intelepciune,pentru a nu leza,sau pentru a nu fi inteleasa tocmai gresit,si marturisita la randu-i cu aceiasi eroare.Credinta,in sine,poate caracteriza in mod diferit persoanele care o adopta,aceasta este de-nteles,insa cand ea aluneca pe un drum razvratit si incalcit de-atata reutate,ea poate mai degraba osandi.Iisus a venit sa propovaduiasca pe pamant,in primul rand Dragostea,si speranta de-a ne izbavi de pacatul stramosesc,insa s-a jertfit pe sine si,mai ales,s-a dat pe sine exemplu pentru noroade.
|