[Mihnea Dragomir]

Întrebările care se nasc din acest caz sunt multiple, dar una persistă mai mult: pur şi simplu, de ce nu ar fi putut fi înmormântat fătul ca toţi ceilalţi creştini botezaţi, şi care au murit? Cu tot ritualul, şi cu toate rugăciunile cuvenite?

Pentru că nu era botezat. Nu există "creştin nebotezat". Botezul este poarta de intrare în Biserica Creştină.
Cu alte cuvinte, nu a fost înmormântat ca toţi ceilalţi cam din acelaşi motiv pentru care nu a primit onoruri militare: nu era militar.

Înmormântarea este un sacrament care nu poate fi administrat în acest caz?

Înmormântarea nu este un sacrament. Este o slujbă pe care, dacă am vrea neapărat să o încadrăm, am încadra-o la "sacramentalii" ("ierurgii", în terminologie răsăriteană).

De ce? Ce vină au părinţii, sau fătul, că a murit fără să dea de veste?

I-a învinovăţit cineva pe părinţi, sau de ce puneţi problema în aceşti termeni ?

Dumnezeu "are nevoie" de botez ca să poată fi făcută o înmormântare creştinească unui făt mort în deplină discreţie în uterul mamei?

Dacă Dumnezeu nu are nevoie de Botez, care e ditamai Sacramentul, cu atât mai puţin are nevoie de înmormântare.

Ce se întâmplă atunci cu morţii căzuţi prin războaie, pe care la sfârşitul luptei, preotul venind, ar trebui să-i înmormânteze creştineşte, indiferent de starea anterioară morţii?

Se presupune că morţii respectivi sunt botezaţi. Dacă sunt dintre infideli şi cunoaşte lucrul acesta, preotul nu îi înmormântează creştineşte. Eventual cheamă un muftiu. Sau dv credeţi că turcii de la Podul Înalt, ori arabii de la Poitiers au fost înmormântaţi creştineşte ? Pe ce vă bazaţi, vreun document, ceva ?

O discuţie interesantă, care ne face să ne gândim la sacramente, la puterea lui Dumnezeu, şi la aceste situaţii limită, prin care intuim că Dumnezeu poate să treacă totuși peste socotelile noastre, atunci când doreşte să primească pe cineva în Rai.

Dumnezeu poate orice. Chiar şi să treacă peste socotelile noastre. Dar noi, nu avem voie să trecem peste socotelile pe care ni le-a lăsat Dumnezeu. Iar El ne-a spus că Botezul este necesar mântuirii.

Să nu uităm: primul sfânt a fost Dismas, pe cruce, lângă Isus. Era botezat? Din câte ştiu eu, nu.

Dismas nu a fost primul sfânt, ci ultimul sfânt al Legii Vechi. El a fost mântuit în baza Vechiului Legământ.

Sau, nu este oare primit fătul direct în braţele lui Dumnezeu, prin mare mila Acestuia?

Noi nu ştim dacă fătul este primit direct în braţele lui Dumnezeu. Noi ştim numai ceea ce ne spune Biserica. La rândul ei, Biserica nu poate susţine cu certitudinea credinţei decât ceea ce i-a fost revelat. Nu altceva decât i-a fost revelat şi nici mai mult decât i-a fost revelat. Iar ceea ce se petrece cu copiii nebotezaţi care mor, nu ne-a fost revelat.
Acuma, de ce nu ne-a fost revelat ? Fiindcă Dumnezeu ne-a revelat nu toate lucrurile ("şi multe am încă a vă spune vouă"), ci numai acelea care sunt necesare pentru salvarea noastră. De exemplu, ne-a revelat necesitatea Botezului şi a ascultării de Ecclesia, ca Maică şi Învăţătoare.