Cand suntem incercati de un necaz, noi oamenii avem prilejul sa ne amintim primele bucurii ale copilariei: anume, ca nu suntem singuri. Traim inconjurati de alti oameni, de prieteni, de rude, de lumea intreaga in Palma lui Dumnezeu. El cunoaste prin ce trecem si ne poarta de grija, chiar cand noi credem, indurerati, ca El ne-a uitat. El insa nu ne uita niciodata, ca un Bun si Milostiv si Iubitor de oameni, Parinte.

Cum sa ne trecem prin necazuri? Mai intai, noi stam de vorba cu Domnul si cu insusi cugetul nostru necajit, cu inima noastra ranita, suferinda, speriata... Prin rugaciune, gand dupa gand, suspin dupa suspin... Putem si plange, desigur, lacrimile pentru asta sunt date, pentru curatirea sufletului, ca un balsam. Ne rugam rabdurii, ne rugam gingas, alteori hohotind si urlind de durere, vorbim cu Domnul, cu Maicuta, cu Ingerul nostru de la Hristos, cu Sfintii. Astfel primim, insetind, strop cu strop, mangaiere cu mangaiere, alinarea... Si ne inzdravenim, treptat. Crestem peste necazuri, lasindu-le sa treaca, sa se duca precum alene se rasfira norii, primavara...

Acceptam prilejul necazului si ne imbogatim sufletul cu lumina curata: vorbim cu duhovnicul, gasim un parinte duhovnic, de nu avem, participam cu insufletire mai mare la slujbe, tinem randuielile toate lasate pentru sufletul raposatului si pentru sufletul nostru, al celor indoliati. Cel care nu mai e printre noi are nevoie de dragostea noastra mai mult ca oricind! Iar dragostea noastra trece acum prin randuielile din Biserica, anume rostuite pentru ajutorul sufletului necajit si incercat, pentru sufletul celui iubit...

Si ajutam pe semenii necajiti, care sunt adeseori mai impovarati decat noi. E atat de multa nevoie de mangaiere in lume!... Acum ca suntem si noi in nevoi, descoperim, poate, mai limpede cata nevoie de mangaiere este in lume...

Sa cerem, apoi, ajutor semenilor. Orice nevoie avem, sa cerem. Poate unii nu ne vor putea ajuta, insa altii ne vor ajuta. Sa cerem, asadar, sa facem ce sta in puterea noastra. Vom darui si noi la randul nostru cand vom avea primul prilej. Si uite-asa, dar dupa dar, se faureste si Raiul...

Sa tinem strans de ceilalti oameni si de Bunul Dumnezeu. Astfel, incet, incet, gasim tot mai limpede sensul vietii noastre si vietuim dupa Voia lui Dumnezeu.

Greu moment traversati, intelegem cu totii. Insa tocmai din acest necaz puteti iesi mai puternica, mai buna, mai frumoasa, mai apropiata de Dumnezeu si de oameni. Curaj! Noi suntem aproape, iar Domnul inca mai aproape, cu muuult mai aproape!... Vorbiti cu El! Vorbiti si cu noi, cand voiti... Suntem aici si ne rugam pentru linistea sufleteasca - a noastra, a voastra, a celor infratiti in Hristos, a tuturor celor necajiti.