In comunicarea cu un copil, sinceritatea este la fel de importanta ca si in comunicarea cu un adult. E bine ca atunci cand comentam o greseala a noastra, a copilului sau a altora sa fim sinceri. Greseala e greseala indiferent cine ar face-o.

Nu putem sa-i spunem copilului sa nu minta, iar el sa observe ca-l mintim. Chiar si rolul lui Mos Craciun trebuie interpretat cu umor si cu delicatete, astfel incat sa se amuze cand il va descoperi si sa nu fie dezamagit.

Si apoi, sa ne fereasca Dumnezeu de judecata copiilor! Puterea exemplului personal e uimitoare. Sa avem rabdare cu ai nostri copii, cultivandu-le optimismul, increderea in fortele proprii, dar si spiritul autocritic si smerenia.

Daca ii lasam mai putin in fata televizorului si a calculatorului si cautam sa le fim mereu aproape, ii putem ajuta sa-si puna intrebari, sa-si cultive anumite abilitati si sa citeasca apoi ei insisi carti ziditoare de suflet.

Sa avem un car de rabdare. Daca nu afla de la noi un raspuns corect, afla de la altcineva nu se stie ce. De aceea, chiar daca suntem obositi, sa raspundem la intrebarile copiilor.