Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Cred ca Adrian Cocosila se insala cand sustine, in finalul articolului, ca duhovnicul poate inlocui lucrarea psihologului.
|
Din articol eu am inteles ca autorul nu neaga importanta psihologilor, doar ca
acestia niciodata nu vor putea sa inlocuiasca lucrarea duhovnicului, pe cand invers este posibil. Din start problema se prezinta intr-o alta lumina. Autorul articolului nu ii desfiinteaza pe psihologi ci le recunoaste meritele.
Sa nu ma intelegeti gresit, nu intentionez sa va contrazic, dar eu am inteles putin diferit articolul. Ideea centrala din punctul meu de vedere este aceea ca omul zilelor noastre incearca sa-l inlocuiasca pe duhovnic cu psihologul, nu mai intelege taina Spovedaniei, o subestimeaza, o dispretuieste, nu-i mai cunoaste valoarea, considera ca tot ce este de rezolvat se poate indrepta doar la psiholog.
Duhovnicul lucreaza cu omul, cu sufletul lui, psihologul lucreaza tot cu omul, gresesc daca spun ca tot cu sufletul lui? Va intreb deoarece nu stiu ce sa mai inteleg prin psihologia contemporana. Am toata stima pentru dumneavoastra ca incercati din prisma acestei profesii sa ii indreptati pe oameni spre Biserica, insa foarte rar se gasesc psihologi cu conceptii crestine. Ma intreb cum privesc ei omul, cum il ajuta daca ii neaga sufletul?