Foarte trist topic. Oare ce cuvinte poate aduna omul, care sa vina in ajutorul celui aflat in grea suferinta? Nu... Omul singur nu este decat un trecator care-si arunca o privire compatimitoare, daca poate, mai spune si o vorba calda de imbarbatare si pleaca mai departe, multumind in gand ca nu este intr-o astfel de situatie, dupa care deschide usa catre alta lume, care sa-l transpuna intr-o stare mai vesela si optimista. Din pacate scapa din vedere faptul ca in viata totul e relativ si niciodata nu stim ce ne aduce ziua de maine...
Daca ar fi sa adaugam o vorba, o parere, un sfat, poate ar trebui sa ne straduim ca ele sa vina din adancul inimii noastre si sa aiba girul Duhului Sfant. Poate asa, de unde nici nu banuim, se va naste O SANSA.
Cand mie mi s-a intamplat sa fiu acoperit de umbra mortii, nici nu cred ca puteam constientiza puterea rugaciunii. Aveam totusi avantajul ca STIAM ca nu voi muri, desi in jurul meu se faceau pregatirile de inmormantare. De unde stiam? Nu stiu. Asa a vrut Dumnezeu. Ba chiar imi spuneam: "Daca ar fi fost sa termin cu viata si sa nu mai am nici o sansa, cu siguranta Dumnezeu mi-ar fi ingaduit sa stiu asta. Dar eu stiu ca scap!" Faptul ca "am scapat" nu stiu cui, in afara de Dumnezeu, i se datoreaza. Pot cu certitudine sa spun ca (aveam 26 de ani) mama mea a varsat multe lacrimi in rugaciune. Ba nu-i exclus sa fi spus sa-i dea Dumnezeu ei, suferinta si sa ma lase pe mine sa traiesc. Fapt pentru care a si facut cancer in urmatorul an.
Ce pot eu sa spun este ca Dumnezeu ingaduie sau nu
informatiei sa ajunga la noi, pentru ca aici de informatie e nevoie. Nu vreau sa se creada ca spun cuvinte mari, dar eu stiu ca la Dumnezeu exista intotdeauna o sansa, chiar si atunci cand toti in jur considera asta o nebunie. Personal sunt unul dintre cei care beneficiaza ca oricare om de tehnicile medicinii moderne, dar in acelasi timp, tot din proprie experienta stiu ca oricat ar fi stiinta de evoluata, pentru astfel de cazuri, doar Dumnezeu si Natura mai poate reda vigoare trupului epuizat. La 33 de ani, organismul inca are potential enorm. Iar boala, dincolo de a fi considerata ceea ce si este de fapt - o pedeapsa - este o stare din care se poate iesi daca stim cum sa ne hranim. Hrana, vointa si pacea launtrica (necesara unui PH cat mai optim), toate la un loc, pot face lucruri cu adevarat incredibile. Am citit despre astfel de cazuri, pe unele le-am vazut de curand pe un canal tv (desi nu cred ca mai era necesar fiindca nu facea decat sa-mi confirme vechile convingeri) si mai stiu ca Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului. Daca aceasta boala este trimisa pentru ca o anumita lectie sa fie bine-invatata, ea trebuie luata ca atare.
Singura recomandare pe care pot eu s-o fac, pe langa rugaciuni si sfinte masluri, este abordarea cu mult curaj a "Medicinii Isihaste". Pentru medici pare o nebunie, desi ei insisi se vad la capatul oricaror alte posibilitati. Iar daca unii dintre ei mai fac si alte recomandari, acele recomandari nu fac decat sa complice si mai mult starea deja existenta. Eu personal am aceasta lucrare deosebita a Parintelui Ghelasie de la Manastirea Frasinei, in fisier "Word", dar ea poate fi gasita sub mai multe forme si pe internet. O sa dau doar doua linkuri: Primul (
http://www.crestinortodox.ro/sanatat...ta-127388.html) care cuprinde cateva explicatii legate de lucrare, iar al doilea (
http://ro.scribd.com/doc/3589808/Med...grav-bolnavi-1), lucrarea in sine. Cu siguranta mai exista si alte variante a terapiei 100% naturiste, prin care se pot elimina la modul cel mai practic tot ce este nociv in organismul nostru. Deci solutii exista, dar asta nu inseamna ca problema e rezolvata. Doua lucruri sunt neaparat necesare: binecuvantarea lui Dumnezeu (care se va simti de la sine, printr-un optimism si o pace launtrica ce nu poate fi confundata cu nimic altceva decat Harul lui Dumnezeu) dar si o vointa cu totul iesita din comun, fiindca nu-i usor sa renunti la tot ceea ce ti se cere sa renunti si sa-ti mai pastrezi si increderea ca... te vei face bine. Oricum, poate e necesar de consultat un naturist consacrat, care sa faca un "program" ce trebuie tinut cu sfintenie, si care sa urmareasca macar la inceput cum evolueaza tratamentul. Ce-i drept, asa ceva e foarte greu de gasit, dar tot Dumnezeu oranduieste daca vrea. In principiu, totul se bazeaza pe hrana cruda si mai ales sucuri proaspete de fructe si legume, crescute in mediu ecologic.
Dumnezeu sa ne ierte pe toti, care indraznim sa ne dam cu parerea, cand El poate are Planul Lui, iar daca totusi e vorba de un "Plan", sa se milostiveasca si sa aduca pacea in casa, sa ierte si sa ridice din boala pe cel/cea ce s-a pocait, sau care si-an insusit fara rezerve pacatele strabunilor, daca ele au existat.
P.S. - Inteleg ca s-a facut si o promisiune. E o cruce grea, care ar putea sa ne sperie si sa ne facem ca uitam ce-am promis... Cu promisiunile catre Dumnezeu nu trebuie sa ne jucam, fiindca vom trage consecinte toata viata, ba chiar si dupa aceea inca mai trebuiesc achitate "Notele de plata"...