Sfantul Tit a fost unul dintre cei saptezeci de Apostoli mai mici. El s-a nascut in Insula Creta, unde a primit cea mai inalta educatie clasica a vremii. El cunostea toata filosofia si toate operele poetice grecesti. In urma unei vedenii din vis, el a inceput sa citeasca cu luare aminte Cartea Prorocului Isaia, in urma caruia a lepadat toate conceptiile lui elinesti. Auzind de Hristos Domnul, Tit a calatorit la Ierusalim impreuna cu alti cretani, iar acolo L-a vazut pe Domnul cu ochii lui, L-a auzit predicand cu urechile sale si a fost martorul ocular al minunilor Lui preaputernice.
Inima tanara a cretanului Tit s-a inchinat atunci cu desavarsire lui Hristos. Mai dupa aceea el a primit Sfantul Botez din mainile Marelui Pavel, caruia i-a slujit asa cum slujeste un fiu credincios tatalui lui iubit, la lucrarea Predicarii Evangheliei. Sfantul Apostol Pavel l-a iubit pe Tit atat de mult, incat in unele locuri din epistolele lui il numeste „fiul lui iubit” (cf. Tit 1: 4), iar in altele „frate” (cf. II Corinteni 12: 18).
Sfintul Tit a facut calatorii multe si lungi cu Marele Pavel, iar Sfantul Pavel l-a uns pe Tit episcop al insulei lui natale, Creta. Sfantul Tit a fost de fata la moartea muceniceasca a Sfantului Pavel, la Roma. El a luat trupul invatatorului si tatalui lui duhovnicesc si l-a ingropat cu cinste. Dupa aceea Sfantul Tit s-a intors in Creta, unde a adus multime de pagani la Sfantul Botez, pastorind cu intelepciune mare Biserica lui Dumnezeu de acolo pana la batranete adanci. Sfantul Apostol Tit a trecut la cele vesnice intru al nouazeci si patrulea an al vietii lui. (Proloagele de la Ohrida)
