[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

'În vremea aceea un om oarecare s-a apropiat de Iisus şi L-a întrebat, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât Unul Dumnezeu. Ştii poruncile: 'Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta'. Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele. Auzind, Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Şi văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în Împărăţia lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăţia lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: Şi cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.'

(Matei 19, 16-26)

Să lepădăm bogăţia patimilor şi să alergăm cu paşi însufleţiţi de Duhul înţelepciunii, căzând la picioarele lui Hristos, Viaţa noastră şi cerându-i stăruitor ca să ne slobozească pe noi de povara grijilor lumeşti. Întru acest chip, cu aripile rugăciunii întărite de Duhul iubitor să culegem nectarul înţelepciunii din florile tainelor duhovniceşti, mărturisind tuturor că adevărata înţelepciune este legarea strânsă a inimii de iubirea Ziditorului şi nu de bogăţiile acestei lumi.

TROPAR
Bogăţia patimilor ajută-mă Hristoase, a o lepăda spre a mea mântuire,
Şi umple vistieria sufletului meu cu gânduri smerite spre înţelepţire,
În vasul inimii mele împietrite toarnă untdelemnul milostivirii,
Ca să aduc şi eu roade de fapte bune spre slava Treimii.

DUMINICA A 12 -A DUPĂ RUSALII

Ajută-mă Stăpâne, a lepăda bogăţia cea multă a patimilor,
Ca să vin către Tine şi să-Ţi slujesc întru curăţia faptelor,
Rătăcit-am pe căile viclene departe de lumina ochilor părinteşti,
Dar acum ca vameşul vin către Tine, cerând îndurările dumnezeieşti,
Cu multe griji m-am împovărat, socotindu-le bogăţie mare,
Dar de fapt cu sufletul am sărăcit, neascultând a Ta chemare,
Pentru aceasta Te rog să mă ajuţi a lepăda bogăţia cea lumească,
Pentru ca gândurile inimii de aceasta să nu se mai lipească,
Ci să se veselească chipul sufletului meu de lumina Feţei Tale,
Ca prin aceasta să mi se descopere tainele cele luminătoare,
Slavă Ţie Hristoase Dumnezeule, Cel Ce ne-ai arătat lămurit calea mântuirii,
Pe Tine Te laudă duhul meu întru înţelepciunea cea nepătrunsă a inimii,
Cu greşeli nenumărate am întunecat sufletul meu neputincios,
Cu lacrimile pocăinţei curăţeşte-l ca să-Ţi aduc al inimii prinos,
Ca fiul cel pierdut am cheltuit averea părintească în ţara păcatelor,
Iar acum gol şi descoperit stau înaintea Ta văzând sărăcia patimilor,
Nu mă depărta de la faţa Ta pe mine, cel plin de rănile nelegiuirilor,
Ci mă îndreptează mai înainte, dăruindu-mi apa din vasul sfinţirilor.
Ca să Te măresc pe Tine neîncetat cu glas de bucurie curată,
Şi să laud milostivirea Ta prin care mântuirea ne e lucrată.