Citat:
Īn prealabil postat de Ekaterina
Din articol eu am inteles ca autorul nu neaga importanta psihologilor, doar ca acestia niciodata nu vor putea sa inlocuiasca lucrarea duhovnicului, pe cand invers este posibil. Din start problema se prezinta intr-o alta lumina. Autorul articolului nu ii desfiinteaza pe psihologi ci le recunoaste meritele.
Sa nu ma intelegeti gresit, nu intentionez sa va contrazic, dar eu am inteles putin diferit articolul. Ideea centrala din punctul meu de vedere este aceea ca omul zilelor noastre incearca sa-l inlocuiasca pe duhovnic cu psihologul, nu mai intelege taina Spovedaniei, o subestimeaza, o dispretuieste, nu-i mai cunoaste valoarea, considera ca tot ce este de rezolvat se poate indrepta doar la psiholog.
Duhovnicul lucreaza cu omul, cu sufletul lui, psihologul lucreaza tot cu omul, gresesc daca spun ca tot cu sufletul lui? Va intreb deoarece nu stiu ce sa mai inteleg prin psihologia contemporana. Am toata stima pentru dumneavoastra ca incercati din prisma acestei profesii sa ii indreptati pe oameni spre Biserica, insa foarte rar se gasesc psihologi cu conceptii crestine. Ma intreb cum privesc ei omul, cum il ajuta daca ii neaga sufletul?
|
As vrea sa dezvolt mult subiectul, insa nu am putinta si nici nu cred ca e nimerit aici, pe forum, in actualele circumstante. S-ar naste mai degraba confuzii, asa cred... In fine, nu ma cred in stare de asa travaliu urias si foarte delicat, subiectul e mai degraba o preocupare a unei intregi generatii. Astfel incat ma limitez sa scriu acolo unde am zambit... Imi vine sa zambesc si acum...:)
Spui ca psihologul neaga sufletul?...:))
Pai, Ekaterina, prima lectie de psihologie din manuale primul gest al profului de psi este sa zica niste termeni, niste denumiri macar, ca sa orienteze pe elevi. Ca sa aiba o oarecare vaga legatura/amorsa pentru plasarea conceptului nou, de psihic.
Astfel spunem: psihic, adica suflet, duh etc... Apoi precizam: desi sensul acestor termeni contine si anumite diferente, conform diferitelor discipline care i-au studiat in lunga istorie a omenirii.
Deci eu ca psiholog ma ocup, orice ar spune altii din afara profesiei, fix cu sufletul. Numai ca in alte cadre, cu alte scopuri si alt impact decat preotul duhovnic. Altminteri as fi teolog, nu psiholog.
E drept insa ca exista o orientare (una principala, precum si cativa sateliti derivati) in psihologia americana, la origine, care neaga fenomenul de constiinta, considerind ca termenul de constiinta nu acopera nici o realitate efectiva, ca e o scorneala care mai mult impiedica intelegerea lucrurilor. Aceasta orientare este behaviorismul clasic (poti gasi destule pe google, ca sa iti faci o idee despre behaviorism). Ei sustin ca e suficient sa vedem conduita umana ca un lant de stimuli si raspunsuri, fara intermediarul constiintei. Un lant de S-R-S-R... etc. Culmea e ca, in ciuda surprinzatoarei lor pozitii teoretice, behavioristii au adus si aduc multa lumina in intelegerea, in special, a mecanismelor invatarii , iar in practica clinica in fobii, depresie, tulburarile evitante, probleme de disfuncti sexuale, comportamente adictive si multe altele. Faptul ca ei neaga existenta constiintei nu i-a impiedicat sa mestereasca la cercetarea si descoperirea unor realitati pe care, cine stie, altfel nici nu le cunosteam in prezent...
In fine, toate astea si multe multe altele se invata pe larg, in timp, la facultate. Fireste ca una e sa tot studiezi si sa dezbati 5 ani de facultate si un master altfel de chestiuni si alta e sa citesti asa, cate un pic si sa mai schimbi impresii. Iti dai seama ca, in mod natural, multe lucruri raman total de neinteles. E firesc. Psihologia nu e deloc usoara, cum se crede din lateral...
Ma supara insa, ca sa inchei, of, in nota deprimanta, ca oameni care nu au o experienta reala in domeniul complicat si ff delicat al psihologiei, ei bine, acestia nu au altceva mai bun de facut decat sa emita judecati de valoare asupra acestui domeniu. Ce sa mai zic... Nimic. Tac si eu si incerc sa imi vad de ale mele. De pilda caut sa nu ma mai bag in discutii contradictorii acolo unde nu e domeniul meu de competenta. Mai bine e sa pun intrebari si sa invat, acolo unde imi dau seama ca am de invatat (adica in aproape orice domeniu...:), intr-adevar...