Dogma nu e ceva rupt de realitate ,cu atat mai mult nu e rupt de iubire,odata ce scopul dogmei este insasi transfigurarea firii noastre pervertite,in firea indumnezeita a Fiului Omului.
Fiul Omului vine pe pamant pentru a restaura legatura noastra cu Dumnezeu,si ia fire umana pentru a o desavarsi. Doar asa putem intra in legatura cu Dumnezeu,imbracati in hainele curate daruite noua ,nu pt vreun merit al nostru,ci pentru jertfa Fiului Omului.
Ce iubire mai mare decat asta vreti,ca Dumnezeu fiind ,se desarta de toate ale Sale,se coboara pe pamant,sufera micimea si dispretul uman ,ba chiar nedreptatea crunta ,toate numai pentru ca noi sa scapam de sub robia pacatului si a mortii. Deci nu pentru El se intrupeaza,ci pentru noi. Asa cum ne si lasa testament: "Nu exista dragoste mai mare decat aceea sa isi dea cineva viata pentru prietenii sai.Voi sunteti prietenii Mei "
Ce dragoste mai mare decat despartirea de ucenicii Sai,la cina despartirii,spalarea picioarelor,jertfa ce va urma , batjocura , impartirea painii ca a propriului Sau trup.
'Daca grauntele de grau nu moare ,nu va aduce roada" Cata resemnare,sacrificiu,si speranta.
Si apoi ,ca sa revenim mai incoace ,acest moment culminant al dragostei Sale ,perpetuat prin jertfa Euharistica . Iertarea ca rezultat al acestei jertfe,daruita prin simpla spovedanie .
Conducerea apostoolica si arhiereasca ,ca si mila pentru turma dezorientata .
Rugaciunea ca si speranta noua:" Pina acum nu a-ti cerut nimic in Numele Meu. Cereti si vi se va da.Caci orice cereti in Numele Meu Tatal va va darui"
Unde vedeti dgoma aici,unde ingustime,ca eu nu vad decat dragoste de la un cap la altul.
Cine a separat dogma de iubire,si iubirea de Hristos si de Treime?
Dogma este doar povestirea si lamurirea acelor fapte minunate si a traditiei imediat urmatoare . Ea nu este un bici,ci un pansament.Nu este rupta de Hristos,ci este Hristos.
Dogma este tot una cu Hristos ,la fel cum Hristos este tot una cu iubirea.
Ok,daca ma uit la o casa minunata ,si pe undeva mai sunt folosite cateva cuie ruginite , refuz sa intru in aceea casa? Sunt puncte dureroase in dogma,unde apar scindari,diferente,departajari. Nu stiu nici eu raspunsul de ce au fost ingaduite asemenea dureroase scindari , si permiteti-mi sa fiu primul in ceea ce priveste frumusetea invataturii Duhului data prin dogma ,si ultimul acuzator in ceea ce priveste ce nu inteleg. Dumnezeu stie ce face si eu am incredere deplina in El,si nu in intelegerea mea limitata.
Iubire fara credinta se poate,dar nu are consistenta ,ca ii lipseste un lucru major,anume smerenia .Daca cineva si ar construi un mic palat personal al iubirii,cum spune Pelerin spre Rasarit ,dar ar fi in stare sa renunte oricand la el , adica sa stie ca nimic nu ii apartine si nimic nu se termina odata cu el insusi,atunci acel om ar avea sufletul pregatit pentru intalnirea cu Hristos.
Iubirea este peste tot in lume ,da . Aici degeaba sunt contrazis,ca e suficient sa iesiti din case ,sa mergeti intr-o tara straina,sa va uitati cu atentie la oameni.
Dar doar sufletul celui credincios il vede pe Hristos in toate. Normal ca un musulman habar nu are ca fapta lui buna are vreo legatura cu Hristos.Dimpotriva,lui ori i se pare naturala ori venita de la mahomed.Dar noi? Cei credinciosi?Oare nu vom stii sa vedem crampee ale frumusetii umane , peste tot in lume?Oare de la masa Stapanului,ca in parabola femeei cananeance,nu au cazut frimituri si pentru caini?
Pentru cel credincios nu exista alta explicatie a lumii decat Hristos ,in tot si in toate .Dar nici alta cale de a ajunge la Dumnezeu ,decat impartasirea cu Trupul sau. Pentru el,ortodoxul aflat prin tari straine ,nu exista alta cale.Pentru cei localnici insa ,Dumnezeu stie. Cand am zis ca Hristos e in toate,nu am zis ca nu e nevoie de dogma.Nu se poate mantui un credincios fara dogma. Ci doar am zis ,sau am vrut sa zic,ca Hristos poate fi vazut in tot ce e frumos in aceasta lume,bineinteles pentru sufletul receptiv.
|