Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Ba da, spovedania este mai directa si mai adevarata cand e adresata direct Tatalui nostru. Problema e ca de obicei, cand facem aceasta, noi nu suntem nici directi nici adevarati. Pentru ca nu ne costa, de fapt, nimic sa ne imaginam ca vorbim cu Dumnezeu. In schimb, cand suntem sub epitrahil, desi ne aflam in fata unui pacatos, poate mai mare decat noi, avem macar stanjeneala ca ne aude in sfarsit, pe bune, cineva. Acolo nu mai e loc de imaginatii ci totul e concret, sesizabil cu simturile.
Dar cand ne aflam cu totul inchisi in turnul de fildes al mintii (eventual betonat cu niste studii oarecare in marea Britanie sau de-a dreptul in Manciuria), ne inaltam nu stiu cum atat de mult incat vorbim direct cu Unul pe masura noastra (inchipuita), in sfarsit cu Unul Dumnezeu (iar nu cu un prapadit de om care se intampla ca e preot).
Uite, eu cred ca daca mergi macar o data si te spovedesti pe bune la un preot, cresc sansele sa te intorci aici si sa ne scrii altceva.
Sau poate nu, nu vei spune altceva... nu stiu... Mergi, insa, si incearca.
|
Nu am zis ca nu m-as duce la niciun preot, ba din contra, Taina Spovedaniei este foarte importanta dar nu intr-atat incat sa pui parintii duhovnici inaintea Lui Dumnezeu.
Ce-ai scris tu mai sus Il coboara pe Dumnezeu la nivelul lor, ba mai jos. Asa cum tu ii vorbesti preotului de problemele tale, el nu poate avea solutii, nu este omniscient, in schimb te asculta, pentru ca prin el se savarseste iertarea pacatelor prin pocainta.
Acelasi lucru se intampla si vorbindu-i direct Tatalui, fiind constient de existenta Lui, nu-i ceri iertare unei figuri imaginare, relatia ta e cu tine si El, de copil si parinte, un mijlocitor nu se compara. Ba mai mult, El te va ierta si iti va da ajutorul necesar in functie de vointa Lui.
Tu suni a fariseu, nu a ca cineva care stie despre Iisus.