[Decebal]

În prealabil postat de Tartaruga

Niciodata Domnul Iisus nu a invatat despre natura Sa mai mult decat faptul ca era Fiul lui Dumnezeu si ca facea voia Tatalui pentru ca venea de la El si ca prin El pacatele omenirii vor fi iertate. Multe invataturi au aparut in plus fata de ce spunea Domnul si aceste invataturi suplimentare formulate ca si dogme au divizat crestinatatea. Duhul Sfant insa a fost trimis pentru a aminti cele spuse de Domnul, deci acele adevaruri putine dar esentiale cu care s-au mantuit primii crestini: iubirea de aproapele si prin acesta de Dumnezeu...

Da, asta este viziunea celor care trăiesc cu iluzia că toţi trebuie să fie la fel de simpli la minte, că toţi trebuie să trăim într-un kibbuţ mental, ideatic în care toţi să fim la acelaşi nivel şi nu carecumva unul să iasă din front că imediat intervin autorităţile inchizitoriale tartarugice. Dezvoltarea pe care a avut-o Patristica şi în general toată teologia creştină de după biserica primară este absolut naturală şi mai mult este absolut necesară pentru că şi minţile mai strălucite şi filozofii mai iscusiţi au nevoie şi au avut de prezentarea teologiei creştine într-un limbaj mult mai elaborat decât limbajul scrierilor biblie; ba mai mult chiar teologii creştini au simţit necesitatea dezvoltării discursului teologic pe baza dezvoltărilor din domeniul filozofic în general. Toată problema este că unii îşi închpuie că dacă ei nu sunt la nivelul unui Plotin, sau Kant, sau al altora, toţi trebuie să rămânem la nivelul lor şi nu carecumva creştinii să exploreze şi să se iniţieze în limbajul dezvoltat de unii filozofi. Iar acele învăţături care fi, chipurile, în plus sunt absolut necesare pentru dezvoltarea unor sisteme care să poată să concureze discursurile elaborate ale diferitelor sisteme filozofice, sisteme care, atâta timp cât nu li se oferă replică pe limba lor, au tendinţa de a acuza creştinismul de simplitate, prostie, ignoranţă şi aşa mai departe.

Ba mai mult divizările din interiorul creştinătăţii erau oarecum inevitabile, chiar apostolii ne anunţă cu privire la aceste lucruri. Divizările însă s-au făcut în sânul creştinătăţii nu atât de la folosirea unor noi termeni, neaflaţi în Bblie, ci de la duhul interpreţilor şi al interpretărilor lor în folosirea acelui limbaj care nu este neapărat de sorginte biblică. Altfel spus Arie nu era arian pentru că se folosea de un anumit limbaj filozofic, ci pentru că el era arian folosea limbajul filozofic / teologic într-o manieră eretică. Divizarea este deci o despărţire de inspiraţia Duhului lui Dumnezeu, această despărţire, această neascultare ducând mai apoi la o divizare dogmatică din ce în ce mai pronunţată.