Citat:
În prealabil postat de rim5431
Mihnea Dragomir
Multumesc pentru ajutor.
De fapt, as vrea o solutie pentru mandria de sine, dar nu in raport cu ceilalti oameni. Nu in sensul ca ii consider inferiori, in privinta acestui lucru spun adevarul cand zic ca mi-l neg de cand ma stiu si Dumnezeu in bunatatea Lui mi-a dat harul acesta.
In schimb, intamplarea face ca restul oamenilor sa ma ridice intr-un loc in care nu vreau sa fiu. Nu e din vina lor, dar asta fac.
Si asa apare un gand de superioritate general pe care nu-l mai vreau, ma impiedica de la dreapta credinta, aceea permanenta, la care daca ajungi nu mai auzi vorbele Domnului in soapte ci ca niste imagini clare.
Stiu ca mandria impiedica credinta, de aceea vreau sa stiu cum reusesc sfintii parinti, tinand cont ca n-am altfel acces-studiez acum in strainatate, la invataturile lor.
Nu ma voi inchina la pamant, nu el mi-a dat viata. In religia Islamului inca se face acest lucru, iar al lor mai mare profet a adus blasfemii de neiertat impotriva Lui Iisus Hristos. Toate cultele si alterarile sunt vanitati umane.
Eu intreb de Adevar, de Iisus, de aceea sunt pe un forum crestin-ortodox, singura si cea mai veche religie din lume.
|
De mandrie suferim cu totii si nu putem sa ne schimbam de la o zi la alta; putem incerca sa-i slujim pe ceilalti, adica sa ne smerim.
Daca iti place sa fii aprobat, laudat si aplaudat de ceilalti atunci se cheama ca esti vanitos; vanitatea este mai mult o greseala, o copilarie si in nici un caz nu se poate compara cu pacatul mandriei. Prin faptul ca te simti bine ca esti apreciat dovedesti ca vrei sa ii satisfaci pe ceilalti si iti pasa de ce cred ei. Intr-un fel ciudat vanitatea este o forma de umilinta pentru ca dovedeste nesiguranta (de vreme ce vrei admiratia celorlalti). In momentul in care te desfati cu gandul ca "Io-te ce grozav sunt eu" si aprecierea celorlalti te lasa rece, ca si cand ar veni din partea unor prosti naivi, atunci se poate vorbi de mandrie.
Nu exista "mandrie in sine, dar nu in raport cu ceilalti". Lacomia pantecelui este un viciu in sine, trandavia este un viciu in sine dar mandrie este esentialmente un viciu in raport cu ceilalti. Omul mandru este competitiv. Un om mandru nu pofteste o femeie asa cum o vrea desfranatul; omul mandru vrea o femeie numai pentru ca si altul o vrea si atunci el intra in competitie. Omul mandru vrea sa fie tot timpul in centrul atentiei si nu suporta cand altcineva beneficiaza de atentie (care crede ca i se cuvine numai lui). Totodata, omul mandru nu suporta sa i se dea peste nas, sa fie contrazis, sa fie format de altcineva (pentru ca el nu considera ca are nevoie).
Mandria este cel mai mare pacat pentru ca este foarte subtil si poate lovi pe oricine; nu toti avem a ne lupta cu aceleasi pacate dar madria este o exceptie; mandria este un pacat sub care toti cadem si din care se iese foarte greu; trebuie rugaciune, smerenie si ascultare.