[glykys]

În prealabil postat de iustin10

E o ramasita din trecut. Si pe de alta parte ne reaminteste ca suntem credinciosi ,adica ne reaminteste importanta Botezului .
Uite ,ca sa devina mai viu ,eu iti spun ce simt atunci. Ma mir atunci ,ca sunt numit credijncios ,ca nici macar chemat nu a-si merita.Si asta imi da putere sa inteleg ca nu prin neputinta mea,ci prin harul lui Dumnezeu ma aflu acolo cu capu sus, desi mi-ar fi rusine si in tinda Bisericii sa stau. Ma simt cetatean al Bisericii prin harul lui Hristos ,iar nu prin inaltimea mea

Bine, dar catehumeni mai exista, dar nu in bisericile noastre. Sunt oameni prin partile lumii care se pregatesc sa fie ortodocsi. Daca tot ai facut o marturisire, o sa marturisesc si eu ca atunci cand aud aceasta ectenie, il pomenesc in gand pe un prieten de-al meu strain, interesat intr-un anumit grad de ortodoxie.

Dar iata ce scrie pe site-ul pe care l-am citat:
Ectenia catehumenilor este expresia caracterului misionar al Bisericii
În zilele noastre mulţi liturgişti au pus problema scoaterii ecteniei catehumenilor din Sfânta Liturghie argumentând prin aceea că catehumenatul a dispărut încă din secolul al VI-lea şi ca urmare această ectenie se adresează unei „categorii inexistente de asistenţi”. Liturghierul prevede de altfel posibilitatea de a o lăsa afară „la nevoie” şi în practică acest lucru se întâmplă des.
Şi totuşi catehumenii nu mai sunt „o categorie inexistentă de asistenţi”. Se întâmplă azi ca oameni maturi să-şi asume calitatea de catehumeni în vederea botezului. Chiar mai mult, după căderea comunismului, în unele Biserici Ortodoxe (Sârba, Rusa etc) a început organizarea catehumenatului pentru cei nebotezaţi în perioada de ateism şi care doresc să devină creştini ortodocşi. În aceste condiţii ectenia catehumenilor devine foarte actuală.
Mai mult decât atât, după cum sublinia Părintele Alexander Schmemannn, trebuie să înţelegem ca tradiţia liturgică păstrează plinătatea ideii şi învăţăturii despre lume. Adaptând rânduielile de cult mentalităţii omului contemporan riscăm să pierdem elemente importante ale tradiţiei liturgice. De aceea obiceiurile şi tradiţiile liturgice trebuie evaluate nu raportat la contemporaneitate ci în funcţie de măsura în care exprimă prin sine ceva veşnic şi esenţial. Privită din acest punct de vedere ectenia catehumenilor este expresia liturgică a chemării de bază a Bisericii şi anume Biserica îndreptată spre lume cu scopul de a o întoarce la Hristos, este expresia caracterului misionar al Bisericii.
Lumea în care trăim este departe de a fi creştină. Creştinii sunt o minoritate. Mai sunt atâtea zeci de milioane de oameni care nu l-au cunoscut pe Hristos. Ectenia catehumenilor este o rugăciune pentru aceştia şi, în acelaşi timp, o aducere aminte a misiunii pe care ne-a încredinţat-o Hristos: „Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţacirc;ndu-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28, 19-20).
De aceea este important ca ectenia catehumenilor să fie menţinută în cadrul Sfintei Liturghii, putându-se renunţa eventual la îndemnul final adresat catehumenilor pentru a părăsi biserica.



O sa mai caut insa informatii despre acest lucru. Daca aveti voi, va rog sa le postati.