[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Tartaruga

Pentru Mihnea: din cate inteleg din postarea dvs. faceti distinctie intre a cunoaste o dogma si a o intelege.

Practic, nimeni nu poate înţelege pe deplin o dogmă. La ea se cere aderenţă nu numai cu mintea, ci şi cu inima. Cine spune că a înţeles pe deplin o dogmă, e nebun. Sau cine ştie ce caz rarissim de iluminare. Statistic, probabil că e nebun. Desigur, când spun că oamenii nu pot înţelege dogmele, mă refer la viaţa aceasta.

Când eram copil şi mă minunam cât de întins poate fi pământul, oamenii mari, părinţii şi profesorii mei, mi-au spus un lucru de neînţeles: că pământul este rotund. Era ceva absurd: cum să fie rotund, când eu văd că e întins. Şi oamenii de la Polul Sud ce fac, stau cu capul în jos ? Dar am crezut acel lucru, în baza autorităţii părinţilor şi profesorilor mei. M-am împăcat cu ideea că e ceva ce nu pricep la timpul prezent, dar voi pricepe în viitor.

Ca atare, un om care nu cunoaste toate dogmele se poate mantui in BC?

De mântuit, se mântuiesc toţi catolicii care mor în stare de graţie sfinţitoare. De aici putem face următorul silogism:
Majora: copiii care mor botezaţi se mântuiesc.
Minora: copiii nu cunosc toate dogmele.
Concluzia: cunoaşterea dogmelor nu este necesară mântuirii.

Pe de altă parte, trebuie să operăm o distincţie între "a nu cunoaşte o dogmă" şi "a rejecta o dogmă". Rejecţia obstinată chiar şi a unei singure dogme înseamnă erezie. Dar ereticul încetează de a mai fi catolic, chiar dacă nu există o declaraţie formală din partea episcopului său ori a Sfintei Inchiziţii. Prin urmare, rejectarea obstinată a unei dogme este incompatibilă cu mântuirea.

Dacă eu nu cunosc că pământul este rotund, s-ar putea totuşi să trec clasa. Mai cu chiu, cu vai, dar o voi trece. "Cum, Dragomir, tu nu ştiai că pământul este rotund ?" "Nu am citit, doamnă, că e la lecturi facultative. Am crezut că e pentru anii mai mari. Vă rog să mă iertaţi, că sunt mic !". A se compara cu răspunsul: "Am citit bine în porcăria dv de manual. Idioţenie mai mare decât aceea că pământul e rotund nu am auzit ! Fac ceva pe geografia ta, cucoană, şi pe voi toţi !".
Vedeţi ? În ultimul caz, este foarte îndoielnic că am să trec clasa.

Si ce sens are sau ce bine primeste un om din faptul de a cunoaste o dogma fara sa o inteleaga?

Dumnezeu ne cheamă la cunoaşterea adevărului şi tot El ne ajută. "Făcutu-ne-ai cercetători, Doamne !" Prin urmare, cunoaşterea este un bine intrinsec. Dar e mai mult decât atât: dogma este fundamentul moralei. Pentru oameni a revelat Dumnezeu dogmele, că El le ştia. Pentru oameni, ca să le fie lor bine, în viaţa aceasta şi în viaţa de veci.

Luaţi Dogma Păcatului Ancestral şi Botezul nu mai e necesar. De ce mi-aş mai boteza copiii, dacă maica lor i-a născut în stare de curăţie ? Luaţi Dogma Omniprezenţei lui Dumnezeu, şi eu voi considera că mă pot ascunde de El. Luaţi dogma cum că Sf Fecioară este Maica lui Dumnezeu (Theotokos, Deipara) şi ea devine o femeie oarecare, cu aceeaşi abilitate de a mă ajuta în rugăciune pe care o are mătuşă-mea: de ce aş mai cere protecţia ei ?
Ş.a.m.d. Dogmele sunt cărămizile adevărului, dumnezeieşte aşezate.