Broscuta,probabil ca in viata fiecaruia exista un moment cand ajungi la o maturitate si seninatate a convingerilor tale,finale,a certitudinilor spirituale cu care esti gata sa mergi in vesnicie.Ideal este sa nu incepi cu finalul ca nu cumva sa ratezi esenta din prea multa suficienta,care este mama esecului spiritual.Bineinteles ca nu se stie raspunsul cat timp te inchizi voluntar in propria conceptie si orice tentativa de studiu aprofundat si clarificator este privita drept o inutilitate.Draga mea tu ai deja raspunsurile iar eu inca nu m-am oprit din alergare iar relativismul si sincretismul sunt borne pe care le cunosc suficient de bine pt a nu ma opri la ele ci privesc cu speranta peste ele,intr-o directie undeva unde,chiar si intr-un aer mai rarefiat,esenta se inalta peste efemerul nostru si ne elibereaza de o zbatere trecatoare ca un fir de praf in comparatie cu infinitul dumnezeirii.Nu imi propun sa ma opresc mai repede de atat din alergarea catre mantuire,chiar si daca stiu ca drumul poate fi prea lung pentru viata asta a mea si nu voi ajunge sa ma odihnesc in aceea pace.Dar nu vad un drum pe care sa merite mai mult sa mergi.

Din punctul meu de vedere subscriu la opinia conform careia exista intotdeauna pericolul ca sub forma cunoasterii dogma sa inlocuiasca credinta sau s-o puna intr-o relatie cu o doctrina a religiei iar nu cu Dumnezeu si cu o experienta vie.Insa eliminarea dogmelor din Biserica ar inseamna reducerea credintei la un grup de idei diferite in care sa creada fiecare crestin individual in izolarea sa.Si chiar daca aceste idei ar fi chiar puternice,fie si individual,fie si izolat,nu ar mai fi vorba de nici o Biserica,ci de un numar de credinciosi care nu pot insemna nimic unul pentru altul,ei fiind precum un fascicul de drepte paralele care se intalnesc la infinit si nu mai repede,dupa cum spunea un om cu o neliniste similara cu a mea.Acest efect ar ucide practic esenta mesajului Evangheliei si pana si cei mai mari critici ai dogmelor au inteles acest pericol,mai putin sesizabil in rasturnarea valorilor in care traim.

Eu nu mai am nimic sa iti spun pe acest subiect intrucat este mai bine ca fiecare sa isi asume propriul drum care,la final,ne va sta in fata,martor al ruinei sau inaltarii noastre spirituale.Numai bine!