Eu,datorita putinului sufletesc,as pune problema mai sec,nu atat de profund,si asa crapam in superficialitate.Nici un om de pe acest forum nu cred ca stie cu exactitate cat are de trait pe lumea asta.Si daca ai avea o boala in faza terminala poti aproxima eventual dar nu poti da un verdict clar.Stim insa ca este o perioada determinata care va influenta profund soarta noastra-n vesnicie.Fiind o perioada determinata,cu un scop precis, mantuirea sufletului,inseamna ca trebuie sa stii foarte bine ce ai de facut pt ca nu stii cat timp ai la dispozitie sa corectezi anumite erori.Poate fi o lunga rabdare a Cerului sau poate ai toporul deja la radacina.Si atunci devine evident ca intreaga noastra fiinta trebuie sa se concentreze pe acest scop,tinand cont de consecinte si importanta.Orice altceva,din sfera lumescului, poate fi important in perioada limitata dar devine nerelevant in raport de vesnicie.Intrucat nu alergam singuri spre mantuire,sau cel putin asa se presupune,devine si mai evident faptul ca daca tie ti-se impleticesc picioarele in nesiguranta atunci ai mici sanse sa-l mai tragi si pe altul alaturi de tine spre cer,eventual ii vei da si lui un branci in vagauna.Prin urmare daca nu inlaturam prin dreapta socotiinta tot ce ne-a devenit toxic in viata spirituala o sa ne duce la dracu.La propriu.Clipele se scurg,nisipul se scurge...noi o ardem in discutii.Am folosit un termen usor golanesc din perspectiva finalitatii care ne asteapta daca perseveram in nebunia asta.

Habar nu am ce credeti voi dar ar trebui sa fim foarte constienti de anumite aspecte.Ma,eu chiar cred ca am inceput sa bat campii prea mult si prea des si ca am facut atat din Dumnezeu cat si din viata mea de credinta un fel de etern subiect de discutie si foarte rar unul pe care sa-l mai si traiesc.Consecinta cred ca va fi crancena daca nu imi dau pe fata cu apa rece a privirii directe a realitatii.Cred ca este cazul sa cam ma trag usurel spre o urgenta introspectie.Si cea mai buna introspectie este cea facuta in tacere,ca sa nu-mi alerge gandurile de autocompatimire prin viu grai.Cand ceva tinde sa te acapareze,iar constiinta nu prea te priveste cu blandete, atunci este bine sa te uiti cu mare atentie la acel ceva.Sa ne auzim cu bine oameni buni,Doamne ajuta+