[vsovivivi]

editheraven:
Oscilatia pendulului Foucault este generata de miscarea de roatie a terrei. Miscarea sa este determinata doar de latitudinea la care este "amplasat".

Adică tu spui că mişcarea pendulului lui Focault care dacă te depărtezi de ecuator intră în oscilaţie conică florală se datorează mişcării de rotaţie a pământului în jurul soarelui? Păi după cum se ''ştie'' din modelul lor planetar heliocentric nici ecuatorul nu este tot timpul anului la cea mai mică distanţă de soare decât la mijlocul primăverii sau al toamnei căci în celelalte zile face şi el un unghi, căci aşa explică ei apariţia anotimpurilor, iar dacă ar fi aşa, atunci că te afli pe ecuator sau undeva la o distanţă de el tot nu te afli pe locul unde distanţa este minimă faţă de soare, deci pendulul lui focault ar trebui să oscileze conic floral şi la ecuator. Lucru fals! Pendulul nu oscilează decât la ecuator într-un plan deoarece doar acolo este ortogonală forţa gravitaţiei pe suprafaţa pământului astfel că nimic nu-i impune o deviaţie ce îl bagă în oscilaţii conice florale.

"iar dacă te deplasezi pe verticală spre fundul pământului atracţia rămâne constantă referitor la atracţia dintre pământ şi corp deşi distanţa variază,"

Asta demonstreaza ca diferentele de raza intre noapte si zi fata de soare nu modifica semnificativ forta.

Cum o să demonstreze aşa ceva? Defapt demonstrează că atracţia universală a corpurilor este o lege falsă, căci ea stipulează că modificarea forţei este proporţională cu cubul distanţei dintre corpuri. Iar că nu se modifică forţa de greutate dacă te afli la ecuator ziua faţă de noapte, nici dacă eşti într-un satelit geostaţionar aflat într-un echilibru perfect implică concluzia că soarele şi luna nu atrag nimic deoarece satelitul rămâne fix, la aceiaşi distanţă de pământ, deci nu există nicioforţă de atracţie între soare şi pământ sau lună sau satelit. Şi încă ceva, cum poate explica cineva că pământul rămâne la aceiaşi distanţă de soare pe traiectoria eliptică neinfluenţată de lună chiar dacă luna se învârte în jur pământului şi odată e mai aproape de soare şi odată mai departe făcând ca binomul pământ-lună să-şi modifice distanţa faţă de soare a centrului de masă şi greutate al ansamblului lună-pământ, deci legea atracţiei universale ar implica apariţia unei forţe care ar apropia ansamblul pământ-luna de soare întrucât distanţa dintre soare şi centrul de masă şi greutate al ansamblului pământ-lună variază deşi pământul se mişcă pe aceiaşi elipsă, adică ar trebui ca forţa să fie constantă dacă ne-am lua după traiectorie dar ea ar trebui să fie şi când mai mare când luna e pe partea opusă faţă de soare şi când mai mică atunci când e între pământ şi soare. Deci nu se poate explica nimic cu legea atracţiei universale între corpuri şi cu modelul heliocentric şi planetar. Sunt nişte plăsmuiri absurde şi penibile pînă la urmă.

Ba nu e nicio diferenţă decât de direcţie a forţei astfel că pendulul focault nu mai are balans conic floral ci se mişcă într-un singur plan

Normal ca nu e, asta am si incercat sa zic. Diferenta de raza este infima, aproape inexistanta. Dar este o diferenta intre graviatia de la poli si cea de la ecuator.

Adică nu e dar e? Ce rază? Păi ei spun că pământul e turtit la poli deci dacă distanţa e mai mică până în centrul pământului ar trebui ca la poli să avem o forţă gravitaţională mult mai mare, căci e vorba de distanta diferenţă ridicată la cub după formula atracţiei universale!

Apoi au scos că e vorba de curbarea spaţiului şi că el fiind curb din pricina masei, corpurile cad din pricina curbării spaţiului de parcă ar fi apărut o fundătură, o groapă conică pe care coboară corpurile, ca să-şi scoată o explicaţie care să-i scape de absurdul şi de contradicţia evidentă şi de imposibilitatea susţinerii reciproce dintre teorii care unele pe altele se anulează şi se desfinţează în loc să se completeze şi să se demonstreze reciproc.

Deci după ei spaţiul e curb până aproape de zona de imponderabilitate unde stau sateliţii fără să fie atraşi, fără să alunece pe curbura spaţială spre centrul unde se concentrază masa pământului. Atunci cum explică ei mişcarea lunii în jurul pământului, a pământului în jurul soarelui dacă dispare curbura şi alunecarea în zona imponderabilităţii? Adică iar apare mai încolo şi iar dispare şi tot aşa ca nivelurile de energie, aşa să fie şi la curbură? Adică spaţiul nu se curbează uniform şi continuu? Defapt spaţiul nu se curbează deloc din pricina masei căci atunci în zonele cu masă mai concentrată, munţi de fier sau plumb ar trebui să avem curburi mai abrupte adică forţe gravitaţionale mai mari şi acceleraţii mai mari din pricina curburii mai abrupte, dar aşa ceva nu se observă nicăieri! Deci sunt minciuni, teorii, speculaţii, adică încercări nefericite ale ştiinţificilor de a combate scripturile în mod ştiinţific şi de a explica realitatea, însă toate sfârşesc în contradicţii infernale între atâtea teorii care se anulează unele pe altele căci unele demonstrează absurdul altora şi invers, iar oamenii neştiutori cred şi le cumpără cărţile şi formulele explicative şi pierd ani mulţi studiindu-le păcălelile iluzioniste prin tot felul de facultăţi pe bani mulţi. Rezultatul e nul la tot circul ăsta sau mai rău fac bombe şi distrugeri în masă şi viclenii şi tiranii şi speculări şi sclavii tot mai perverse.

Până la urmă toate teoriile oamenilor păcătoşi se vor prăbuşi neîndoielnic oricât se luptă ei la nesfârşit ca să le coasă cu aţă albă unele de altele şi oricât se străduie să le unifice în teorii unitare şi general valabile! Nu le credeţi căci sunt minciuni, prostii, deşertăciuni, speculaţii şi elucubraţii ce vă bagă în mândrii şi desfrânări fără să fiţi conştienţi, fără să vă daţi seama.

Adevărul e simplu şi e scris în scripturi, apele de sub cer curg şi se adună în adunările lor formând mările şi toate cele create ce se văd sunt făcute din apă şi conţin apă, deci ele cad pe pământ sub cer cu atât mai mult cu cât nu au în ele legea cerului, ascultarea de Dumnezeu şi sfinţenia Lui, căci dacă ar avea vre-un obiect mai multă sfinţire s-ar ridica exact ca norii cerului şi ar pluti pe aripile vântului fără probleme. Deci CREDINŢA este puterea de a birui şi a nimici atracţia şi puterea deşartă a gLumii de jos, a tuturor celor ce se află sub soare, sub cer, care se distrează în mocirla lăcomiei, banului, păcatului şi mândriei, acolo unde viermele nu mai moare şi se laudă suit pe tron, pe munte, pe funcţie întru deşertăciunea deşertăciunilor, împrăştiind şi dezbinând inima omului pe tot felul de lucruri gLumeşti date de lucru din tată în fiu întru râvna morţii cu chip uman, cu chip rău ascuns sub înveliş colorat cu un rost serios şi responsabil. Defapt aceiaşi râvnă deşartă îi păcăleşte pe toţi şi se cred ei că ei vor găsi şi vor elibera pe om de problemă şi nemulţunire când defapt ca într-un nisip mişcător cu cît se zbat mai tare se afundă căci nu caută să se ţină cu nădejde şi siguranţă de mâna întinsă de Hristos care merge liniştit pe toate apele.

Practic tot ce se rupe de Dumnezeu se usucă şi moare şi apoi arde cu foc greu şi atârnă tot mai jos şi apoi se duce exact ca o apă de plumb la fund, ca gunoiul puturos şi dezvelit şi măcinat şi pus pe platbanda ce duce direct în iad de către efa care e pusă acolo de Dumnezeu spre distrugerea casei unde locuieşte nedreptatea oricât ar întreţine-o omul şi ar îmbrăca-o cu podoabele şi mătăsurile bisericeşti. Iar mlădiţele ce rămân întru Dumnezeu alea şi dacă mor se înalţă şi trăiesc în veşnicie căci sunt vii chiar dacă ar fi murit, fiindcă tot cel ce ascultă de glasul Domnului şi aduce roadă nu poate decât să învie şi să fie viu în veşnicie, biruind nu numai gLumea şi curgerea apelor de sub cer ci şi timpul căci se înveşnicesc ele sfinţind ziua şi clipa prin hărnicie şi odihnă asemenea Domnului care locuieşte întru ele.