Citat:
În prealabil postat de antiecumenism
interesant si articolul:
Maica Siluana Vlad: LA CAPATUL DURERII E DUMNEZEU
"Pe noi ne doare lipsa bucuriei
Acum eu spun, mărturisesc ca o realitate, că durerea omului este vocea lui Dumnezeu din om, este glasul lui Dumnezeu care a rămas în mine, este vocea lui Dumnezeu pe care nici o tehnica umană de anesteziere nu reușește încă să o închidă, e glasul conștiinței care străbate prin toate falsificările mele, prin toate construcțiile acestea ale egoului care mă despart de mine. Durerea strigă la mine: „Știi, eu sunt aici, pe mine mă doare ce faci tu”. Mergând pe firul durerii am devenit un terapeut, ca să zic așa, aceasta înainte de a-L cunoaște pe Dumnezeu, și am văzut că singura posibilitate să nu mori de durere este să o trăiești, să o accepți. Cu cât te împotrivești și te zbați mai mult, cu atât este mai chinuitoare, dar dacă zic doare-mă și fă-ți lucrarea și sfârșește cu mine, apare o bucurie, este încetarea unei împotriviri și trecerea la un alt nivel de conștiință. Conștiința te trezește, se lărgește, se adâncește." |
Gasesc ca fiind cu totul exceptional articolul recomandat. Cititi, fratilor si surorilor, tot articolul!
Rar am intalnit asa cuvant, in zilele noastre... O sinteza minunata, intre sufletesc (in sensul unei abordari psihologice de mare rafinament) si duhovnicesc, ca sa ma exprim cumva cat de cat, desi analitic, exterior, of... (Cum sa caracterizezi un astfel de cuvant?)
Sa te rasplateasca Domnul pentru bunatatea de a oferi linkul acesta, frate!