Catalin, hai sa spun si eu o vorba, nu de alta insa dragi imi sunteti, cu adevarat, si Mihail si tu. Si parca ma doare si pe mine cearta voastra, ca si cum ar fi in conflict doua parti din sufletul meu, sper ca intelegi.
Uite opinia mea: ca tu ai un fix / obsesie / fixatie (nu stiu daca e corect sa adaug ca e libidinala) cu ecumenismul asta, nu mai e unsecret pentru nimeni. Si cred ca nici pentru tine!
Iar aici sunt doua variante:
a) cazul nefericit, in care chiar e vorba de o fixatie in sens morbid. partea proasta aici ar fi ca un astfel de nucleu obsesional ii ingusteaza omului orizontul, ii papa energia creatoare, il reduce la un robot aservit obsesiei. E ceva steril. E morbid. Nasol... Dar nu cred ca e vorba de asta! Intrucat din interventiile tale (e drept ca sacaitoare uneori si chiar nelalocul lor, dupa opinia mea, in sensul ca alte unghiuri de abordare ar fi fost poate mai fertile, zic si eu..) adeseori ies lamuriri, piste noi de discutie, iar eu m-am imbogatit si clarificat in unele directii. Si-ti multumesc pentru asta.
b) cazul fericit, cand esti extrem de constient ca s-ar putea sa avem de-a face cu un cancer, cu o manifestare extrem de difuza a acestui duh, adica e peste tot, iar tu in acest caz identifici cu usurinta orice aparitie a unei forme sau alteia dintre cele care urca din nucleul ratacirii ecumeniste. Si lupti de fiecare data sa faci lumina si sa corectezi. Lucru care, daca asa e realitatea, ar trebui sa il ajute pe Mihail sa inteleaga si, eventual, sa accepte demersul tau.

Eu nu stiu despre ce e vorba cu adevarat, abia de le cunosc pe ale mele... Sper insa ca scurta mea interventie e pentru tine folositoare in vreun fel. Ma iarta daca am dat-o-n bara fara intentie... (adica din neglijenta sau din prostie).

Mihail, aroganta ta intelectuala este iarasi interpretabila in cel putin doua feluri: Mai intai benign, ca fiind o insusire care tine de stilul intelectualului in general, care se stie ca uraste de moarte prostia si derivatele ei, ca doar de-aia s-a hotarat sa se faca intelectual pe lumea asta, ca sa lupte cu prostia lui mai intai si, pe masura succeselor, poate ca si cu prostia altora. Or, aici in zona prostiei una din buruienile cele mai detestabile este scleroza/ingustarea/pietrificarea/stereotipia/rutina/... nici nu mai stiu cum sa-i zic ca ma apuca deja furia, deh... Insa eu cred ca fratele Catalin nu e sec si retinut pentru ca doar atat poate, ci pur si simplu e o metoda de lucru bine asumata de el si un rod al unei asceze deja stabile, sistematice. Propun, desi s-ar putea sa ma insel foarte si sa te ispitesc la iritare inca si mai mare, sa vezi o clipa si prin unghiul acesta dialogul cu Catalin.
Cat despre varianta cealalta, nu e cazul sa comentez nimic. Ca ... nu e cazul...:)

Sa ma iertati va rog, fratilor, insa am simtit nevoia sa intervin intrucat vazui chiar azi cum se infratesc intre ei cateii, pentru a prolifera scarboasele lor bale, in timp ce leii pier cu demnitate in insingurarea lor care s-a vrut nobila si creatoare insa s-a ales doar pieirea si-atat... La ce bun, asadar, un duh de respingere intre oameni care se pot completa de minune? Zau asa... Cred ca-i la mijloc doar o problema (deplin rezolvabila) de acomodare reciproca.