Intr-un studiu cu privire la istoria crestinismului Schaff spunea ca: ,,Intrucat religia este cea mai profunda si sfântă preocupare a omului, aparitia religiei creştine în istorie este cel mai important eveniment dintre toate evenimentele. Este sfârşitul lumii vechi şi începutul unei lumi noi.Istoria omenirii înainte de naşterea Sa trebuie privită ca o pregătire pentru venirea Lui, iar istoria de după naşterea Sa ca o raspandire treptată a spiritului Său şi a a Impărăţiei Sale. "Toate lucrurile au fost create de EL, şi pentru EL." EL este "dorinţa tuturor neamurilor." EL a apărut în "împlinirea timpului", atunci când procesul de pregătire a fost terminat iar nevoia lumii de răscumpărare din pacat a fost pe deplin dezvăluita.Pregatirile pentru aparitia creştinismul au început în mod corespunzător cu facerea omului, care a fost creat purtand chipul lui Dumnezeu in el, destinat pentru comuniunea cu El prin Fiul Sau veşnic ; şi cu promisiunea de mântuire pe care Dumnezeu a dat-o primilor noştri părinţi, ca o stea a sperantei care să-i călăuzească prin întunericul păcatului şi al erorii."

Ce este cu adevarat fara asemanare,asa cred eu, in istoria lumii,la implinirea timpului venirii Sale, este simplitatea in complexitate a invataturii Sale intrucat daca am da la o parte tot ce s-a spus,bun sau rau,despre EL de-a lungul istorie lumii,in drumul ei spre Parusie,ni-se dezvaluie in fata ochilor si inimii,precum in fata acelor evrei simpli care-l ascultau in acele clipe,o invatatura atat de simpla,atat de frumoasa,atat de majestuoasa tocmai in simplitatea ei,precum un rau de apa vie, incat realizezi ca nu putea fi data de un simplu om.Un critic al relatarilor biblice,intr-un demers de demitologizare a persoanei Sale,in cautarea lui Iisus ,,cel istoric"constata ca pana si in situatia in care ar fi fost un simplu om,supus viziunii timpului sau,si chiar daca ar fi fost strivit de roata istoriei tocmai datorita radicalismului sau imposibil de acceptat de o lume decazuta,totusi spiritul sau,mesajul sau continua sa strabata timpul intr-un mod atat de transformator incat ajungi inevitabil sa te intrebi oare cine a fost acest om.

Insa noi stim ca EL este Fiul lui Dumnezeu si prin urmare nu putea aduce umanitatii,EL facand in fiecare clipa a vietii Sale voia Tatalui care L-a trimis,decat mesajul lui Dumnezeu care nu poate fi altfel decat mai presus de tot ceeea ce credem noi ca ar trebui sa fie.Tocmai aceea simplitate a Predicii,unii poate dintre cei ce au stat acolo nu l-au mai vazut apoi in timpul Sau pe pamant,ramine un exemplu de simplitate curata la care suntem chemati,atat de frumoasa,atat de blanda si totusi atat de greu de indeplinit.De-a lungul istoriei lumea,in ansamblul ei, a esuat sa o aplice,a fost aplicata insa individual si in anumite colectivitati dar la nivel general lumea i-a ramas vrajmasa.Un cinic spunea ca daca un stat s-ar organiza conform Predicii de pe Munte atunci ar disparea din istorie in doua zile probabil din graba de a intra in Imparatia Cerurilor.Mult cinism,care reflecta raspunsul lumii dar si un sambure de adevar in cele spuse.

Nu cred ca a venit clipa ca spiritul Predicii de pe Munte sa cucereasca lumea in intregimea ei.M-am intrebat mereu daca eroii acelei predici nu sunt de fapt adevaratii si singurii locuitori ai Imparatiei,un loc unde Dumnezeu le este Tata iar prin Hristos ei toti sunt frati.Daca as sti ca acei oameni vor fi cei ce vor intra cei dintai in aceea lume noua si in acel cer nou,de care vorbeau apostolii,as fi atat de fericit intrucat inseamna ca toata falsitatea acestei lumi,toata nebunia si toate lanturile puse de ea vor cadea intr-o zi,chiar daca pare cateodata atat de departata.Cred cu tarie ca va veni ziua cand cele spuse de Hristos ,,Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis."isi vor gasi implinirea si prin triumful eroilor Predicii de pe Munte si mai cred ca atunci,in acele clipe,toti acei frumosi nebuni,in mintea lumii,ai credintei vor fi impreuna implinind cuvintele tocmai prin spiritul celor aratate in aceea predica ce nu este altceva decat chemarea acasa,spre ce trebuie sa fim,spre biruirea mortii din launtrul nostru.

Invatatura Sa trebuia sa fie cumva unica in puterea ei transformatoare dar si radicala fata de orice tentatie a lumii de a-i corupe esenta regasirii chipului dumnezeirii din fiecare,trebuie sa se pune opozitie cu orice incercare de a-i inblanzi,prin compromisul etern al lumii,chemarea sfanta spre lepadare de intunericul acestui veac,ce va mai tine doar o clipa pana cand lumina ce a patruns prin toate cotloanele pacatului sau,va straluci in plinatatea ei,si orice urma a noptii ce pare ca ne invaluie adesea va cadea in fata rasaritului.Cand trec prin clipe grele,ca orice om m-as bucura sa-mi aduc mereu aminte sa recitesc cele spuse de Hristos in Matei 5,3-7,27.Am sentimentul ca de cate ori am facut asta parca pasii mi s-au clatinat mult mai greu apoi,este dragostea divina,sfintenia si trairea ei,in acele cuvinte,marturisesc ca mereu ma impresioneaza profund cand le citesc dar imi arata si cat de departe sunt de ele.Foarte departe si spun asta pentru ca maretia lui Dumnezeu in Hristos(Ioan 17,4),stralucind prin acele cuvinte ale Fiului,imi arata cat de simpla dar si cat de radicala este sfintenia Sa si cat de departe sunt de esenta ei,cat de ingropat in prejudecati si falsitate ma gasesc prin furtuna aceste lumi,cat de mult mi-se aplica cuvintele Sfantului Apostol Iacov:


Doamne ajuta!