[Tartaruga]

Foarte frumoase cuvinte Pelerinule!

Ma bucur ca ati inteles toate acestea, era si esenta acestui topic! Stiu ca nu topicul v-a facut sa intelegeti dar ma bucur de postare.
As mai adauga doar un cuvant: modul in care Domnul a predicat si-a pus intr-atata amprenta pe umanitate pentru ca El a chiar aplicat ceea ce a predicat mergand pana la iubirea absoluta, desavarsita a Tatalui ce ne-o cere si noua: "Tata iarta-i ca nu stiu ce fac". Nimeni nu L-a vazut pe Dumnezeu Tatal in afara de El, de Domnul, dar "de ne iubim unul pe altul, Dumnezeu ramane intru noi si dragostea Lui in noi este desavarsita". Intrebarea pe care v-ati pus-o despre Imparatie mi-am pus-o si eu ajungand sa ma intreb ce inseamna a-L cunoaste pe Iisus si a face voia Tatalui? Inseamna intr-adevar cunoasterea lui Iisus ca personaj istoric sau cunoasterea Lui pentru ceea ce este, Iubire, traind in practica fericirile din predica Sa, caz in care cine se afla de fapt in Imparatia Sa?... Grea intrebare pentru crestinatate si chiar si pentru mine care am interpretat mereu ca fiind vorba de ambele variante impreuna si nedisociate, Iisus ca personaj istoric, ca Om si Dumnezeu. Si daca totusi nu-i asa, daca este vorba doar de partea a doua, cunoasterea lui Iisus pentru ceea ce este, Iubire, si astfel musulmanii si budistii si altii ne-au luat-o inainte in Imparatie, fiind acei "Fericiti cei care..."?... Daca interpretarea crestina despre cunoasterea lui Dumnezeu in mod dogmatic, faptul ca este Trinitar de exemplu nu este aceea care conditioneaza mantuirea ci este doar o cunostinta in plus, in timp ce mantuirea este conditionata de cunoasterea lui Dumnezeu ca iubire, si nu cunoastere la modul teoretic, ci la modul practic, trait asa cum a trait El, pana la iubirea de vrajmas, pana a spune lui Dumnezeu sa ii ierte pe toti ca nu stiu ce fac?... De ce nu i-ar include pe toti oamenii in "Fericiti cei care..."? De ce un musulman sau un ateu nu ar fi fericit daca... ? De ce un ateu care iubeste la fel de mult ca un credincios nu poate fi considerat ca il iubeste pe acest Dumnezeu nevazut de nimeni dar care ramane in cel ce isi iubeste aproapele? De ce fericirile nu s-ar aplica tuturor indiferent de capacitatea lor intelectuala de a conceptualiza divinitatea? Oare nu despre iubire se vorbeste peste tot in legatura cu Dumnezeu, oare nu este El iubirea si de aceea acolo unde iubirea exista, se afla de fapt Dumnezeu?... Nu a vorbit mereu Domnul despre Dumnezeu in forma iubirii si cunoasterii Lui prin practica iubirii si nicidecum prin practici intelectuale si dogmatice? Nu tocmai din aceasta cauza Iisus a schimbat fata umanitatii si L-a facut pe Dumnezeu accesibil si ultimului insular din Pacific?... Nu aceasta este vestea cea buna pe care trebuie sa o dam tutror, cum ca cel ce a facut toate acestea posibile se numeste Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu iar Imparatia Lui a venit, este aici printre noi?...