[Decebal]

Reamintesc Tartarugii şi altor iubirişti că aşa zisul conflict între dogmatică, dogme şi iubire este un fals conflict creat chiar de ei, de "iubirişti", pentru a îşi da şi ei posibilitatea de a avea un obiect al muncii, în lipsă de altceva. Şi chiar şi dacă ar exista un astfel de conflict, în nici un caz nu sunt ei cei care să îl rezolve.

Pe de altă parte cunoaşterea dogmatică nu se bazează numai pe raţiune sau pe ceea ce mai este recunoscut ca fiind cunoaştere raţională, ci se bazează pe Revelaţie, aceasta fiind doar sistematizată cu ajutorul raţiunii dar nefiind de origine raţională, umană deşi există totuşi un anumit nivel de revelaţie care este accesibil în anumite condiţii chiar şi numai la nivel de gândire raţională. Problema unui aşa zis antagonism între cunoaştere şi iubire, între dogme şi iubire este o falsă problemă, inventată în special de cei care sunt cam "repetenţi" la dogmatică, stau mai prost cu înţelegerea necesităţii acesteia şi se lasă cuprinşi de valul de indiferentism şi de relativism care vrea să strice în picioare aşezământul trainic şi eficient al dogmelor. Dogmatica nu se împotriveşte propovăduirii, nu se împotriveşte misiunii, nu se împotriveşte dragostei, iar dacă o face, o face doar în cazul relativiştilor şi minimaliştilor care ar vrea ei ca toată lumea să se coboare la nivelul lor şi să rămână acolo.

Nu avem de a face cu altceva decât cu o ciuntire ilegitimă şi nedreaptă a Evangheliei, o ciuntire făcută după minţile celor care nu au primit întru totul Lumina cunoaşterii lui Dumnezeu în Biserica lui Christos şi care pretind, că doar trebuie şi ei să se ocupe cu ceva în lipsă de lucruri serioase, în micimea lor să supună "patului lor procustian" Evanghelia mântuirii, să restrângă domeniul Adevărului la limitările lor extra-ecleziale.