Citat:
În prealabil postat de fallen
Eu zic ca mai potrivit ar fi sa mearga calare pe un magar.
Si lumea tot n-ar fi multumita. Ar zice unii "saracul magar!"
|
Asta e ca in pilda aceea: doi oameni, un tata si o fiica si un magar. Daca merge fiica pe magar si tatal pe jos, oamenii spun: "Ia uite ce fiica fara inima, il lasa pe bietul taica-sau sa mearga pe jos!" Daca tatal merge pe magar si fiica pe jos: "Ia uite ce tata fara inima, o lasa pe fiica-sa sa mearga pe jos!" Daca merg amandoi pe magar: "ia uite ce oameni fara inima, bietul magar!" Daca merg amandoi pe jos si magarul langa ei: "Ia uite ce oameni prosti, au un magar si il tin degeaba!" Deci oricum ai da-o, tot nu-i bine, ca smintesti lumea!
Acum, serios vorbind, citind titlul topicului, ma asteptam sa gasesc o alta problematizare a iscodirii aproapelui, cam in genul celei despre care vorbea parintele Paraian: daca gasesti un om bun la ceva, nu il iscodi si in ceea ce priveste alte aspecte, caci s-ar putea sa nu il gasesti la fel de bun! Adica o altfel de raportare: noi ne ispitim aproapele, cerand prea mult de la el sau avand tendinta de a-l incadra intr-un tipar care ne satisface.
La mine in biserica, acum cateva saptamani, un preot in varsta a lesinat in altar, am mai scris pe alt topic. Rumoare, ambulanta, in fine, a continuat sa faca slujba - era intr-o sambata. Dupa slujba, a fost chemat la cimitir(e). A confirmat ca vine, dar a cerut un mic ragaz. Oamenii, aceiasi care se speriasera si il compatimeau cand il vazusera cazut fara cunostinta in altar, au inceput sa se revolte: cum, dar noi am vorbit din timp! acum, acum vrem! nu mai putem astepta! cum adica sa nu poata sa conduca o masina? ce, o fi vreun print, sa ii punem noi la dispozitie un automobil! Ce daca a lesinat, poate sa si moara pe drum, dar numai dupa ce face noua slujba la mormant! Doamne, fereste!