[AlinB]

În prealabil postat de Fani71

Uite ca nu ma pot abtine si ar raspund la subiectul asta.
Poate ca duhovniceste, ne-ar folosi mai mult tuturor daca am purta vreo bijuterie fara sa ne gandim atata la ea, decat sa pierdem timpul sa discutam despre asta. Dar cum pui probleme interesante, mai scriu odata.

Sau sa facem orice atlceva, fara sa ne gandim la impactul social, moral, etc?

Stai, pai atunci de ce pentru imparatese era important sa isi tina rangul?

Daca vorbim de femei crestine care au purtat totusi acele bijuterii insemne ale rangului, poti fi sigura ca nu au facut-o pentru "a-si tine rangul" ci pentru a nu genera conflicte inutile si chiar periculoase.

Raspunsulmeu ar fi:
Nu era vorba, in cazul celor sfinte cel putin, de a arata ca au ele sau statul bani mai multi ca sa se mandreasca cu asta, ci ca au o anumita pozitie sociala pentru care aurul si nestematele erau un simbol. O pozitie sociala cu responsabilitati imense in fata oamenilor si a lui Dumnezeu. Aurul este simbol al luminii care vine de la Dumnezeu, de exemplu.

Fii sigura ca responsabilitatea nu se defineste si nici nu se arata prin bijuterii.
Si sa lasam simbolistica SF, stim f. bine ce inseamna pentru majoritatea oamenilor din societate aurul, mai ales cand este sub forma de bijuterii.

Daca vrei, putem impinge si mai departe aceasta latura a discutiei, dar cred ca n-ar fi cazul.

Rangul, in cazul unui cetatean din zilele noastre din Europa, nu il intelegeam aici in sens de 'excedent monetar' sau ceea ce nu tine de meritul persoanei, ci pur si siplu pozitia sociala, bazata pe mererie.

mererie??

Ma refeream, de fapt, la doua lucruri:
Una, ceea ce asteapta oamenii de la tine (exista si in cazul iparateselor); daca esti functionar la banca, te imbraci elegant si putin formal; daca esti profesoara (ca mine), te imbraci mai informal, ingrijit, nu prea excentric, si cu o eleganta discreta. Iar stilul reflecta adesea ceva din caracter. Poti s ao intorci cum vrei, asta e adevarat intotdeauna pentru mirence. Chiar si cele care nu folosesc artificii tot epria ceva prin stilul lor, prin alegerea culorilor etc.
Daca incalci anumite norme, adesea nescrise, risti sa sochezi, si merita oare?
Al doilea lucru este respectul fata de sine in susi, care este si el o valoare si nu trebuie confundat cu vanitatea.

Hehe, de la bijuterii ai ajuns la haine care sunt cu totul alt subiect.

Sigur, n-ai sa te duci ca functionar la banca imbracat in sac si cenusa, insa una este daca iti iei un costum de la magazinul de peste drum si alta daca il iei de la Armani si dai 5000$ pe el, chipurile ca statutul tau de director cere si justifica asta.

Si crede§ma, ca profestoara, faci mai mult rau daca te imbraci ca o calugarita decat daca folosesti unele bijuterii si haine frumoase. Din experienta mea, adolescentii sunt foarte duri cu cele care ignora aspectul asta si se imbraca prea simplu.

Nu cred ca ti-am sugerat ca trebuie sa te imbraci in calugarita, cand foloseti astfel de argumente care de altfel sunt pe din afara subiectului, este clar ca altele mai bune nu ai, dar in schimb ai mandria care te impiedica sa dai dreptate celuilalt.

Poti sa te imbraci si simplu si de bun gust si fara sa folosesti bijuterii si nu cred ca lipsa bijuteriilor sau a rujulului va genera comentarii indecente.

Si iarasi un argument folosit de dragul de a-ti da singura dreptate, copii din ziua de azi nu au repere crestine, asadar de ce ii impingi la inaintare cu judecata lor ca si cand ei ar fi chipurile reperul pentru bunul gust si judecatorul absolut pentru purtatul bijuteriilor?

Dar ia sa fii profesoara de religie si sa vii lra ore pe tocuri de 10cm aratandu-ti complexele vizavi de inaltime, cu fusta doar putin peste genunchi - ca ai impresia ca ai picioare frumoase si convingerea ca toata lumea ar trebui sa se bucure de asta ca sa te bucuri si tu de bucuria lor (cata empatie..), un decolteu cat sa puna in valoare protezele mamare (ca doar nu ai dat degeba bani pe ele), un ruj rosu aprins care sa arate potentialul tau sexual (virtual, ca de fapt il pastrezi doar pentru barbatul tau, fidelitate intruchipata fiind) si binenteles niste bijuterii care chiar daca sunt imitatii ieftine arata convingera ta ca ceea ce ti-a dat Dumnezeu si ce ti-ai cultivat tu pe linie de caracter, n-ar fi suficient pentru a-ti demonstra adevarata valoare.

Si pe urma sa incepi o lectie despre smerenie, pocainta, etc.
Atunci fii sigura ca au sa rada cu pofta.

Disclaimer: este un exemplu pur teoretic, nu vizeaza o persoana anume, am extins contextul de la bijuterii doar pentru ca si tu ai gasit de cuviinta sa fie extins.

Cand am vorbit eu de bijuterii costisitoare?
Vorbeam pur si simplu despre bijuterii. In zilele noastre poti gasi si purta bijuterii destul de ieftine.
Eu, personal, cam din astea port. Si da, iti dau un aer mai feminin, iar exemplul tau este pur si simplu exagerat.
Bijuteriile frumoase si discrete pur si iimplu dau o tusa de culoare si de sarm feminin. Nu e forba aici de etalarea bogatiei, ci de un aspect placut.

Critica mea era indreptata in special in directia bijuteriilor scumpe.

Daca e sa vorbim de cele ieftine, ceea ce scrii tu mai sus este ceea ce marketingul a reusit sa cultive in mintea destul de naiva si nu prea pazita a femeii (de asta si reclamele pentru cosmetice sunt indeosebi pentru femei si rareori pentru barbati).

Desigur, e convenabil nu doar pentru comert ci si pentru barbati - la inima multor femei ajungi mai usor cu o bijuterie (de preferinta scumpa) decat cu caracterul - chiar sfant de ai fi.

O femeie daca este frumoasa, feminina, etc. este frumoasa si fara bijuterii. Daca nu este, nici o bijuterie din lume, nu poate schimba asta.


Singurul lucru care poate face o schimbare este felul de a fi, feminintatea exprimata in gandire, vorbire, comportament.

Dar acolo e de hamaleala nu gluma, nu se compara cu gestul de merge la Mall, a cheltui cativa banutzi (sau altele, mult mai mult) si a intretine o iluzie.

Iar exemplele tale nu dovedesc nimic. Chiar sunt un contraargument pentru ceea ce vrei sa dovedesti: daca ar fi altfel, ar trebui sa deducem din imaginea cu tipul cu crucea ca nu are nici un sens, ba chiar este imoral sa purtam cruciulite la gat. Nu cred ca asta vrei sa zici, nu?
Eu vorbeam de folosirea cu gust si decenta a un or bijuterii, nu neaparat scumpe.

Exista crucea ca si cruce crestina, si exista si crucea ca bijuterie.
Cei care poarta bijuteria, le au mai putin cu cea crestina si invers.
Poti constata asta din experienta.

Dar nu au fost nici sfinti care sa scrie pe forumuri, nu?

De ce nu? Dar chestia asta cu forumurile e ceva recent, mai trebuie sa astepti vreo 50-100 ani.

Inca nu suntem sfinti (eu, cel putin, sunt depoarte), si da, stiu ca asta e scopul vietii crestine, dar pe anumite portiuni ale drumului trebuie sa tinem seama de stadiul la care ne aflam, nu sa mimam sfintenia prin aspectul nostru exterior sau prin felul in care ii judecam pe altii sau altele pentru acesta.

Nici moraliatea nu trebuie sa o "mimezi" daca nu esti intr-un stadiu moral nu?
O tii asa pana...cand?

Cred ca se poate sa epatezi si cu simplitatea si modestia si nici asta nu e bine. Cred ca e mai bine, duhovniceste, sa nu incercam sa iesim in evidenta prin astfel de lucruri, adica printr-o simplitate excesiva (femeia calugarita fara a fi, cu rochii pana la glezne si bluze largi, fara nici un pic de bijuterie etc)

Se poat in doua cazuri:

1. cel nefericit: in care incerci sa arati, dar nu esti
2. cel fericit: in care esti si cei care nu sunt asa, incep sa realizeze problemele lor.

Nu ii arunca, ii da, cu compasiune crestina si spune o rugaciune pentru el. Daca dai doi lei si faci asa, cred ca nu se supara Dumnezue daca tu port o bijuterie de 20 de lei (nu stiu, de fapt care mai sunt preturile in Romania)
Asta incerc eu sa fac, cand dau (pentru ca ma las ghidata de intuitie si nu dau oricui desi da, toti sunt fiii lui Dumnezeu, de accea pe copiii ^pei ii invat sa spuna 'domn' oricui, inclusiv cersetorilor).

Nitel offtopic: nu dai pentru ca intuitia ta spune..ce?

Si nu sunt de acord ca trebuie noi, crestini fiind, neaparat, fiecare dintre noi, sa renuntam la toate bunurile noastre pentru a le da primului sarac venit.

Cele strict necesare, poate ca nu.
Da, sunt unii care au dat si cele necesare si de aia le zicem sfinti.
Noi insa avem alte tinte: sa fim "cool".

Si sa nu duca o viata risipitoare, sa aiba un stil sobru de viata.

Si daca ar cersi avand totusi cercei de 5Euro la urechi, oare cum i-am judeca?

Adica vrem sobrietate..dar pentru catzei.. (daca stii fabula)

Nu stiu daca ai citit cu atentie, nu am intrebat ce raspuns sa ii dau ;-)
Dar multumesc, oricum.
Are 4 ani si eu i-am spus deocamdata ca murim ca sa ajungem la Dumnezeu, in Imparatia (lumea) Lui care este mult mai buna si mai frumoasa ca a noastra, si de accea si inchidem ochii, pentru ca ii deschidem in lumea Lui unde o sa vedem mult mai bine.

Este greu sa iti dai seama de nivelul copilului.. Poate si asta a fost prea greu pentru el. Dar e importat sa le spui, cred, ce canta in inima ta, ori ideea ca Imparatia lui Dumnezeu depaseste in inunatie tot ce ne putem noi inchipui frumos imi face mie inia sa bata mai repede.

Da, dar trebuie sa-i vorbesti si despre viata asta si rolul pe care trebuie sa-l joace in ea, ca altfel s-ar putea sa-i inteleaga gresit pe sinucigasi.