Citat:
În prealabil postat de AlinB
Bine formulat :)
Nu stiu de ce am impresia ca cei care ridica obiectii de genul asta nu sunt cei cu bani dar traiesc smeriti ci cei care neavand bani, sunt saraci si in smerenie.
|
Pe principiul: Pai ce, daca eu nu am masina de lux, cum indrazneste acest slujitor al Domnului sa fie mai bogat decat mine?
Asta imi aduce aminte de o povestioara: avem urmatoarea scena: un preot coborand dintr-o masina luxoasa, insotit de o femeie frumoasa si de un baiat care ii duce servieta. Ce gandesc oamenii, vazand privelistea? Proiecteaza asupra preotului propriile patimi.
Cel chinuit de patima desfranarii se gandeste ca femeia ii e amanta.
Cel chinuit de patima lacomiei se intreaba de unde are preotul acesta bani sa isi cumpere o asemenea masina.
Cel chinuit de patima mandriei e foarte deranjat ca preotul nu e in stare sa isi care singur geanta.
Dimpotriva, un om curat si smerit se gandeste, vazand femeia frumoasa, ca este sora sau sotia preotului, vazand masina, ca i-a fost daruita de vreun credincios cu dare de mana si, vazand omul carandu-i geanta, il fericeste ca s-a invrednicit sa ajute preotul si sa duca Sfanta Impartasanie.
Gandesc ca intalnirea, confruntarea cu celalalt e cel mai bun mijloc de autocunoastere. Stand in camaruta noastra, riscam sa ne cream si despre noi, si despre altii, tot felul de inchipuiri periculoase, care sa nu aiba niciun corespondent in lumea reala.
Sper sa nu il fi suparat pe Florin Ionut, pe Ovidiu sau pe altcineva cu aceste postari ale mele... Discutam niste aspecte teoretice, fiecare ia ce i se pare bun de aici.