Despre liniste
Linistea exterioara
"Linistea este un lucru mare. Chiar daca nu s-ar ruga cineva, linistea singura se roaga. Ea este rugaciune tainica si ajuta mult in rugaciune. De aceea ajuta mult ca manastirea sa fie departe de lume, de centre arheologice, de zgomote lumesti si chiar de oameni multi. Linistea exterioara, departe de lume, cu discernamant, in nevointa si rugaciune neincetata, foarte repede aduce si linistea launtrica." - Cuv. Paisie Aghioritul
Linistea launtrica
"Ce este linistea ? Ea consta in a-si aduna cineva inima in ea insasi, oprind-o de la a da si a lua si de la dorinta de a placea oamenilor si de la celelalte lucruri. Abia atunci se naste in om linistea: cand a purtat crucea. Cand deci patimesti impreuna cu altul, afli ajutor.
Dar cand te socotesti pe tine ca unul care ai intrecut, chipurile, masura, afla ca si ceea ce aveai ai pierdut. Deci nu umbla nici inlauntru, nici in afara, ci incepe de la mijloc. A nu te increde nici in liniste si a nu arata dispret nici fata de ocupatii, ci a fi smerit in liniste si treaz in ocupatii e calea de mijloc, care nu cade niciodata." - Sf. Ioan Proorocul
"Se face deosebirea intre linistea care se dezintereseaza, prin retragere, de altii si linistea care e plina de mila pentru altii, mergand pana la cruce pentru ei, care nu are nevoie de retragere.
O liniste nepasatoare la durerea altora e o inchidere in mandrie Dar nu poate fi plin de mila fata de altii si in acelasi timp linistit cel ce n-a ajuns la starea in care nu mai e ispitit de pacate in relatia cu altii. A uni linistea cu mila fata de altii este propriu celor ajunsi la o stare de neprihanire. Retragerea din relatiile cu altii se recomanda numai celui nesporit duhovniceste, pe care aceste relatii il ispitesc." - Pr. Dumitru Staniloae
|